Ultimele incendii din parcul IOR (actual Alexandru Ioan Cuza) au generat un nou sentiment de urgență și presiune în rândul cetățenilor deja implicați în povestea locului. Grupul de Inițiativă Civică IOR – Titan, care a organizat protestul de la începutul anului se luptă deja în instanță, în timp ce alți locuitori ai Bucureștiului, dar și ai localităților învecinate, au „preluat” organizarea civică, pe care încearcă să o regândească. Protestul de sâmbătă nu a fost decât o mică parte din întreaga acțiune civică planificată până în momentul de față.
Cum s-a desfășurat protestul
În spiritul protestului de la începutul anului, organizarea celui de sâmbătă a pornit de la un grup de oameni foarte implicați și creativi. Și nu au participat numai oameni din Sectorul 3, ci au venit din toate colțurile Bucureștiului și împrejurimilor lui. Bogdan Barbu este un locuitor care a venit din Voluntari pentru a participa la protestele din parcul Sectorul 3. Mesajul acestuia pentru cetățeni este unul simplu, scandat și în timpul marșului: „Solidaritate (egalitate) pentru comunitate”.
„Parcul IOR nu este al nimănui, este al tuturor. Și pentru că este al tuturor, trebuie ca toată comunitatea să se implice. Și dacă eu vin din Voluntari, pentru acest protest, cum au venit și alții din Tunari, din Sectorul 2, din Sectorul 5, atunci ar trebui și cei care stau aici în zonă să ni se alăture. Am zis și la protest „Solidaritate(egalitate) pentru comunitate” pentru că parcul e al tuturor, aerul pe care îl generează e al tuturor”, a spus Bogdan.
Protestul a fost anunțat pe paginile de Facebook și Instagram – „Aici a fost o pădure” iar fly-erele împărțite au ajuns până în cartierul Pantelimon:
- „16:30 întâlnire
- 17:30 marș în jurul parcului
- 18:00 Picnic în zona arsă
- 18:45 microfonul cetățenilor”
Începutul protestului a fost unul „clasic”, cu un tur în jurul zonei de parc, de-a lungul căruia s-a scandat nemulțumirea față de situația actuală. În cadrul turului a existat și o oprire la castelele gonflabile care au apărut recent în zonă, echipamente care ar urma să se extindă pe toată suprafața retrocedată.
Picnicul din cenușă
În timp ce protestul era în toi, alți oameni pregăteau zona de picnic, momentul de repaus, liniște și odihnă pentru participanți: au adus pături pe care au lăsat boluri cu fructe, covrigi și diverse, iar pe lângă „gustări” au existat și cărți și palete de badminton, lăsate pentru a invita oamenii la activități „normale de picnic” peste cenușa produsă de unul dintre ultimele incendii din parc.
Picnicul din locul „în care natura încetează să mai fie, un vis în mijlocul parcurilor intenționat incendiate și bulevardelor mari din București”, invită oamenii să traseze, „printr-o naivitate productivă, un teritoriu dorit peste teritorii distopice, încercând să extindă cel puțin conceptual spațiul verde, locuibil, chestionând în același timp în mod performativ situația acestuia,” spune Elizei Trefas, organizatoarea picnicului și al proiectului-expoziție ‘The Territory Is Not the Map’ / ‘Teritoriul nu este harta’.
După ce toată lumea a avut timp să se odihnească, a început partea din acest protest în care oricine avea ceva de spus avea dreptul la microfon. Au luat cuvântul cetățeni îngrijorați și nemulțumiți, copii care povestesc despre cum și de ce apreciază acest parc, oameni care studiază problema retrocedării de ani de zile și oameni cu experiențe diverse în organizarea de acțiuni civice.
Desigur, au existat opinii într-o măsură divergente despre cum ar trebui să se desfășoare și dezvolte acțiunea civică în continuare, despre atitudinea „protestatarului ideal” și alte astfel de lucruri. Acesta ultim aspect poate că a fost și scopul evenimentului: să pună cetățenii față în față și să construiască ceva împreună, pornind de la astfel de discuții.
De asemenea, s-au împărțit hârtii care conțin o „scurtă-lungă istorie” a bucății de teren, documentată de Cristian Popovici și distribuită de Fundația Eco-Civica.
Perspectiva diferită abordată de aceste mișcări civice
„Desigur că fiecare vizează la victorie. Aș schimba sintagma asta din „salvăm parcul IOR” în „apărăm parcul IOR”. În procesul apărării cumva mi se pare că este mai important procesul decât rezultatul final. E foarte important procesul deoarece ce se întâmplă aici se întâmplă în mai multe locuri din București și din România și atunci trebuie să parcurgem împreună aceste etape ale procesului. Salvarea vine cumva și cu un soi de presiune, și cu un soi de eroism. De asta cumva mi se pare că este o schimbare mai orizontală. Cum zicea și Alex (Alexandru Alexe), ar trebui să fie o mișcare de masă, o mișcare civică în care pur și simplu cinci oameni se întâlnesc și blochează o anumită intrare, în timp ce alte mii protestează în altă parte”, spune Andreea David, una dintre organizatoarele protestului.
Mai exact spus, procesul care generează idei, moduri de gândire, relații între oameni, care descos structurile cu care suntem obișnuiți să interacționăm și astfel permite reimaginarea „utopică” a lor, este ceea ce au avut organizatorii în vedere, fiind, de altfel, și potrivit zonei retrocedate.
„A fost un loc în care am ajuns fără să-mi propun să ajung. Am avut aceeași senzație pe care am avut-o și în Delta Văcărești: acel loc fără reper, cultural sau social, un punct zero de la care orice poate să apară. A fost un loc al nimănui, care nu aparține, cum multe din zonele astea litigioase au fost pentru 30 de ani. Tot farmecul a fost că a fost lăsat în paragină, și natura a crescut după regulile ei, cum a fost și Delta Văcărești, înainte să devină parc natural. Cumva sunt mai interesante zonele astea față de zonele amenajate precum parcurile amenajate, terasele, care urmează un set de reguli de folosire, aste permit o libertate de a exista în ele”, punctează Andreea.
„Birourile” IOR-ului
De-a lungul ultimelor săptămâni, au fost prezenți cât mai mulți oameni în parc, înființându-se diferite „birouri” cu care cetățenii să poată interacționa, precum Biroul Aricilor, Biroul Cățeilor, Biroul de Informare, și altele. Birourile acestea sunt „o modalitate ironică de a vorbi despre structurile administrative”.
„Parcul e cât se poate de orizontal și nu acceptă centralitate, nu acceptă putere, ăsta este farmecul locului. De când am anunțat Biroul Cățeilor niște oameni au început să vină cu cățeii lor, prietenii lor au început să vină. Desigur că nu e un loc împământenit, se poate schimba, asta e frumusețea (…) Biroul Agriculturii Urbane: să vorbim măcar la nivel de vis ce înseamnă circuitul naturii din jurul nostru”, continuă Andreea.
Andreea vine din zona dansului și a coregrafiei, iar ideea ei inițială a fost „să activeze acest spațiu prin corpurile și prezența” lor, deoarece aceasta, prin dans, a câștigat „un soi de curaj” al cărui experiență speră să o poată transmite mai departe și oamenilor participanți la apărarea acestui spațiu.
„Vin din zone coregrafică, ce am câștigat prin dans și coregrafie a fost un soi de curaj a fi eu însumi în corpul ăsta, nu știu ce înseamnă eu însumi, dar curaj de a spune ceea ce vreau să spun, ceea ce e valabil pentru mine, și chiar dacă valorile se schimbă, o afirmare constantă a lor și a da o voce valorilor e foarte importantă, și am câștigat mai mult curaj (…) Ce înseamnă dans? Înseamnă a-ți propune o experiență care ține de contextul ăsta, de a trăi în mod real în loc. De aici se poate naște și un alt sistem de gândire, un alt text, ce înseamnă un text, un mesaj, o pancardă, cum se naște textul, O afișezi o faci să fie mare, vizibilă, și prin asta schimbi mintea oamenilor”, continuă activista.
Cum arată zona arsă la doar 10 zile după unul dintre incendii
În urmă cu aproximativ 10 zile, Buletin de București publica poze făcute în a doua zi după unul dintre incendiile mari din IOR. În această diferență de timp, peste tot unde era doar scrum negru au crescut fire verde-aprins de iarbă.
Cenușa lemnului este, în mod ironic, un fertilizator foarte bun al pământului, fiind o sursă de calciu, potasiu, magneziu , fosfor și alți micronutrienți benefici plantelor. Precum acțiunea oamenilor, se regenerează și dezvoltă din greșelile și greutățile trecute.
Ce urmează
Atât activitățile trecute, cât și cele viitoare, sunt documentate și anunțate pe grupul de Facebook „aici a fost o pădure / aici ar putea fi o pădure. nu cedez parcul IOR”, precum protestul din fața primăriei de Luni, 11 septembrie, în cadrul căruia se militează pentru amenzi mai mari pentru tăierea copacilor.
Duminică, 10 septembrie, programul din Parcul IOR este următorul:
- ora 18:00 „Vrăji civice – farmece comunitare, metajustiție, blesteme necesare, parapolitici, activism metafizic”
- ora19:00 reborn/regenerare cu Florin Flueras si Calinescu Lavinia
lasă un comentariu