Câinii fără stăpân continuă să reprezinte o problemă în Capitală și în împrejurimi, atât din punctul de vedere al siguranței cetățenilor, cât și din perspectiva actelor de cruzime la care sunt supuse animalele. Din acest motiv, pentru a promova adopția și sterilizarea patrupezilor, un cabinet veterinar bucureștean a organizat sâmbătă, 6 ianuarie, un eveniment inedit: un curs de yoga în compania a șapte câini salvați de Fundația Adăpostul Speranța. Ideea unei astfel de clase este adusă tocmai din Mexic. Taxa de participare a fost de 100 de lei, iar toate veniturile încasate vor fi donate adăpostului pentru a asigura necesitățile celor 500 de câini pe care îi găzduiește.
Sâmbătă, în jurul orei 14:00, e vremea perfectă să rătăcești cu reticență pe holurile goale ale Casei Presei Libere. Deși clădirea are un exterior impunător și o istorie încărcată, construcția cunoscută odinioară drept „Casa Scânteii” arată complet părăsită pe interior în anumite porțiuni. Cel puțin, așa a fost în cazul corpului A3, unde s-a desfășurat evenimentul.
Intrarea se face prin spatele clădirii, prin partea dreaptă, de unde ar fi trebuit să iau liftul până la etajul 2. Pentru a ajunge acolo, am urmat instrucțiunile stângace ale paznicului și prin urmare, am nimerit inițial la primul etaj. Gândindu-mă să urc pe scări, am descoperit zona intermediară dintre etaje, zonă ce arată ca un mix între un spațiu de depozitare a lucrurilor uzate și șantierul unei construcții în lucru. Nici urmă de om, aproape beznă, singura rază de lumină se datora ferestrelor mari ale clădirii. Neștiind dacă am nimerit locația, am coborât din nou la parter unde, din fericire, m-am întâlnit cu o parte din echipa adăpostului „Speranța” ce m-a îndrumat spre clasa de yoga.
Etajul 2 arăta complet diferit, parcă nu-mi venea să cred că fac parte din aceeași clădire: spațiul generos, necompartimentat de uși sau holulețe, muzică ambientală și vocile participanților animau încăperea. Studioul era bine luminat, datorită multitudinii de geamuri. Participantele își luaseră deja locurile pe covorașele de yoga și sesiunea era gata de start. Printre ele, câțiva puiuți se plimbau curioși, ușor dezorientați, oprindu-se din loc în loc pentru o mângâiere.
Instructoarea se afla în fața cursantelor pentru a demonstra pozițiile ce urmau a fi executate. Instrucțiunile erau rostite tare și clar pentru a fi auzite și în spatele încăperii, peste muzica de relaxare pusă pe fundal. Începând cu exerciții de încălzire, dificultatea pozițiilor a crescut ușor-ușor, însă participantele au ținut pasul, semn că majoritatea practicaseră yoga în trecut.
La cursul de yoga au participat șapte câini din cei 500 găzduiți în prezent de adăpost, adulți și pui deopotrivă. Cei mici erau lăsați să se plimbe liber, pe când cei mari stăteau cuminți pe margine, fie în lesă, fie pur și simplu alături de organizatorii evenimentului, pentru a nu interfera prea mult cu desfășurarea activității. Deși cei tineri s-au bucurat de cea mai multă atenție în timpul clasei, patrupezii mai în vârstă au primit și ei mângâieri binemeritate la final. Ba mai mult, din cele aproximativ 40 de persoane prezente, una s-a interesat despre demararea procedurii de adopție a unuia din cei trei câini bătrâni, declară Anca Tomescu, președintele Adăpostului Speranța, pentru Buletin de București.
Și cum se mai întâmplă și accidente, mai ales în cazul câinilor sub un an, care nu au nici capacitatea necesară controlului mușchilor, nici obiceiul unui program de toaletă, cei mici au simțit nevoia să mai lase câte o „surpriză” pe podeaua studioului. Cursantele păreau amuzate de situație, exprimându-se prin chicoteli și priviri înțelegătoare în timp ce membrii ai ONG-ului se grăbeau să curețe cât mai prompt.
La sfârșitul cursului care a ținut aproximativ o oră, am discutat și cu câteva persoane prezente la eveniment pentru a afla cum li s-a părut experiența și dacă ar repeta-o. Iată ce ne-au transmis:
„Mi s-a părut o experiență foarte frumoasă, o clasă de yoga diferită, alături de niște mici suflete minunate, este foarte relaxant. Am simțit foarte multă iubire.” – Andreea, 31 ani
„Cred că am reușit să ne concentrăm să facem ceva yoga, dar cred că mai mult ne-am concentrat să ne uităm la căței. O inițiativă foarte frumoasă pentru adăpost și pentru animăluțe și cred că ar trebui să se întâmple mult mai des.” – Roxana, 40 de ani
„Experiența e fără îndoială copleșitoare, și pentru noi, și pentru animăluțe. Te încarcă și te descarcă în același timp, foarte fain”. – Gabriela, 35 ani
Întrebate dacă în urma cursului s-au decis să primească un nou membru al familiei în casele lor, participantele au declarat că deși și-ar dori foarte tare, au deja animale de companie, iar spațiul nu le permite. În schimb, ar participa cu siguranță la astfel de evenimente pe viitor.
Reticența adopției – mituri vs. adevăr
Adăposturile sunt pline de câini, întrucât „lumea nu se înghesuie la adopție la cei mai tineri, darămite la cei mai bătrâni” declară Anca Tomescu pentru Buletin de București. Acesta este și cazul adăpostului Speranța, aflat la capacitate maximă.
Câinii bătrâni sunt cei mai defavorizați când vine vorba de adopții, însă din perspectiva președintei adăpostului, aceștia ar fi cei mai „adoptabili”, întrucât nu necesită la fel de mult timp și energie precum un pui.
Una dintre cele mai întâlnite preconcepții referitoare la adopție se referă la eventualele probleme de sănătate, cei reticenți orientându-se spre cumpărarea animalelor cu Pedigree. În realitate, câinii de rasă comună sunt mai puțin predispuși anumitor afecțiuni de sănătate.
Întrebat despre posibila agresivitate a câinilor din adăpost, Robert Munteanu, colaborator cu adăpostul pe partea de dresaj și reabilitare canină, ne-a explicat că agresivitatea are o rădăcină, indiferent că vorbim de anxietate, frică sau dominanță. „În general, un câine agresiv care stă în adăpost și nu se lucrează cu el, într-adevăr, poate să devină din ce în ce mai rău, pentru că mai intervine și surplusul de energie pentru că stă toată ziua într-o cușcă”. Un alt factor care poate contribui la creșterea agresivității este lipsa interacțiunii cu oamenii.
Totuși, dacă animalul „intră într-un adăpost ok, într-un mediu ok și se îngrijește lumea de el și există și cineva de specialitate care să-l aducă într-o stare mai ok, nu ar exista probleme pe viitor cu adoptatorii”. Dresorul ne dă și câteva detalii despre procedura de adopție a adăpostului, explicându-ne că sunt efectuate o serie de teste de agresivitate înaintea adoptării unui cățel, pentru a fi verificat cum reacționează în anumite situații: când îi este luată mâncarea, când intră în contact cu alte animale, respectiv când este atins în diferite zone ale corpului.
Câinii mari care vin cu probleme sunt agresivi, speriați, dominanți și așa mai departe. Lucrez cu ei pentru a le găsi o familie mai bună și îi aduc pe linia de plutire
Robert Munteanu Gabriel, Colaborator Adăpostul Speranța
În cazul în care cel care a adoptat întâmpină dificultăți și solicită ajutor, specialistul declară că se poate deplasa și la domiciliu pentru a lucra împreună cu stăpânul și cu patrupedul în noua lui casă. Robert Munteanu colaborează de aproximativ trei ani cu Adăpostul Speranța și în prezent, se ocupă de zece câini: puii sunt învățați comenzi de bază, iar cu cei adulți se lucrează pe partea de reabilitare canină, încercând să-i aducă într-o stare cât mai bună din punct de vedere psihic după traumele suferite.
Problema câinilor abandonați pe câmpurile ilfovene
Pentru a avea o privire de ansamblu asupra situației curente din Iflov, am stat de vorbă și cu Hilde Tudora, reprezentant al Protecției Animalelor CJ Ilfov care a trasmis că într-adevăr adăposturile au atins capacitatea maximă, iar câinii fără stăpân se perindă liber pe drumurile ilfovene. Zonele cele mai problematice sunt: Domnești, Măgurele, Glina și Cernica. Totodată, „câmpurile din Popești Leordeni sunt pline de animale abandonate care ulterior se înmulțesc necontrolat”. Pe cealaltă parte, Brăneștiul stă mai bine la acest capitol, întrucăt și-a creat propriul adăpost, însă și acesta s-a umplut în câteva săptămâni.
Principalele cauze pentru numărul ridicat de câini fără stăpân sunt înmulțirea necontrolată și abandonul. Șefa Biroului Animalelor CJ Ilfov susține că problema câinilor de pe străzi nu poate fi rezolvată fără implicarea cetățenilor și înțelegerea obligației de sterilizare a animalelor, reglementată prin lege. În plus, în mediul rural, există mulți deținători care își lasă câinele liber, fără a fi sterilizat, mergând pe principiul: lasă că vine el, e mascul, nu face nimic.
Refuzul sterilizării câinilor de rasă comună poate fi sancționat cu amenzi de până la 10.000 de lei. Protecția Animalelor CJ Ilfov organizează campanii de sterilizare gratuită iar interesul cetățenilor este din ce în ce mai crescut, declară Hilde Tudora.
Cele mai multe sunt cazurile de abandon. Deci noi asta trebuie să înțelegem, mereu oamenii sună la primărie și spun, dom’le, veniți și adunați câinii de pe stradă.
Câinii ăștia nu reprezintă o specie aparte. Nu plouă cu câini pe străzi. Câinii ăștia, problema câinilor pleacă din curtea noastră, pentru că noi nu ne sterilizăm animale. Este o problemă comună ca autoritate, cetățean și așa mai departe.
Hilde Tudora, șef birou Protecția Animalelor CJ Ilfov
Există doar două adăposturi publice în Ilfov, în comuna Brănești, respectiv în orașul Buftea, restul sunt private. Totuși, indiferent că vorbim de adăposturi publice sau private, toate sunt pline de animale abandonate, transmite reprezentanta instituției.
Clasa de yoga a fost posibilă prin intermediul unui parteneriat public-privat între cabinetul veterinar Ohana Vet, Adăpostul Speranța și Protecția Animalelor CJ Ilfov, fiind primul eveniment din serie. Protecția Animalelor CJ Ilfov își propune organizarea lunară a unor astfel cursuri.
