Bună, prieteni! Mi-ați lipsit în lunile astea în care nu am putut merge să fac reportaje! Eu sunt bine, sănătoasă, lăbuțele mele sunt intacte, dar mami cică a avut probleme după ce mi-a fost trocarici la petrecerea de Halloween de pe Lacul Morii. Cică am fost atât de grea încât i-am distrus spatele de la cât m-a cărat în brațe și n-a mai putut merge o lungă perioadă de vreme. Cred că, subliminal (da, știu, am învățat un nou cuvânt!), vrea să inducă din nou ideea că-s grasă sau ceva și deșălez oameni. Sau că am stricat trocariciul, așa i-a spus redactorului-șef de la Buletin de București. În fine, ea știe! Cert este că e tare greu să depinzi de oameni ca mami, când tu ai o grămadă de treabă de făcut. Mă gândesc să-mi caut un nou editor, că altfel n-am nicio șansă să avansez în cariera mea de ziaristă, cu oameni atât de firavi în juru-mi.
Pentru acest nou sezon m-am pregătit adecvat: mi-au cumpărat bunicii o geacă nouă, care-mi vine perfect, că a croit bunica un pic la ea, să mi se potrivească, și mi-au cumpărat două parfumuri. Cică să nu mai miros a cățel! Dar a ce ar trebui să miros? Că doar sunt cățel, nu sconcs! Și… voi știați că există parfumuri pentru căței?!? Nici eu!
După cum deja știți, eu locuiesc în Drumul Taberei. Și am auzit că aici există un loc, undeva pe strada Cetatea Histria, al aducerilor aminte, al nostalgiei și al adulților ce suspină după copilăria lor faină. Tot de aici, copiii din cartier, cu sau fară cheie la gât, pot împrumuta cărți pentru ei, ca dintr-o bibliotecă adevărată! Şi trebuia să merg să văd așa ceva cu ochii mei! Așa că am aterizat în garajul fermecat al lui Alex Axinte, unde vă invit să mergeți și voi, că tare plăcut a fost.
Pe mine Alex m-a primit foarte bine, m-a mângâiat minute în șir, mi-a zis cuvinte frumoase, am fost cucerită pe loc de omul ăsta blând și bun, care adună-n garajul lui poveștile de zeci de ani ale oamenilor din cartier. Mami zice că are și cafea bună!
Dar până la povestea propriu-zisă, să vă arăt cum am ajuns acolo.
În drumul meu spre stația de metrou m-am oprit un pic să inspectez lucrările primăriei de sector, să văd ce se alege de părculețul în care eu alergam cu Charlie, Otto, Tessie, Hera, Freya, Pippo și Max, până au intrat cu buldozeru-n el. Hmmm! Încă nu-mi dau seama cum o să fie! Momentan arată ca o litieră mare pentru pisici.
Apoi ne-am dus cu metroul până la Romancierilor. L-am luat și pe bunicul cu mine. Nu prea mai am încredere în mami după ce am ieşit pe teren de Halloween, sincer vă spun. Am nevoie de cineva mai puternic lângă mine, iar bunicul meu e cel mai puternic bunic din Drumul Taberei, dacă nu știați! Și el MĂ ADORĂ. Nu mă ceartă niciodată, spre deosebire de mami. În ochii lui, tot ce fac eu E PERFECT. Mami nu-i așa perfectă, dacă-l întrebați. Mi-a zis el mie!
Nu am mers mult și am ajuns la garajul fermecat. Garaj DESCHIS e numele oficial, iar aici o mână de oameni se străduiesc să învie memoria unei întregi comunități. Să arate că nu avem istorie și povești minunate, despre viețile a mii de oameni, doar în centrul Bucureștiului, ci şi aici, în inima cartierului Drumul Taberei. Așa că merită numiți fiecare în parte.
Garaj DESCHIS a fost inițiat în septembrie 2020 de arhitectul Alex Axinte ca un spațiu-proiect de cercetare, învățare reciprocă și activare culturală și comunitară.
Din mai 2021 s-au alăturat proiectului: antropologii Iris Șerban și Bogdan Iancu, împreună cu sociologul Anca Niță, Ileana Szasz – antropolog, regizor – Diana Culescu, peisagist, Ioana Tudora – arhitect și Ioana Irinciuc – bibliotecar”, am aflat din „Harta practicilor colective” din Drumul Taberei, realizată de aceștia.
V–am zis că aici l-am întâlnit pe Alex Axinte, care ne-a povestit despre proiect mai multe. Vă invit să-l vedeți și să ascultați ce zice în clipul video de mai jos. Am observat că Alex se poate concentra la povestea lui chiar în timp ce mă mângâie pe mine! Cred că multitasking îi spune la treaba asta!
Apoi am dat o raită prin garaj și am descoperit o mulțime de lucruri. Rețete scrise de mână de bunicii celor care le-au adus aici, la expoziție, precum și vederi, în care oamenii povestesc despre cât de frumos e cartierul lor, Drumul Taberei. Toți își amintesc cu drag de copilăria lor de aici! Sunt încântată că trăiesc și eu aici, în comunitatea asta care chiar își iubește cartierul!
La final, am făcut o poză cu el și cu bunicul, să am amintire.
Mai mult, Alex ne-a împrumutat și o carte de benzi desenate, să ne citească mami din ea, mie și pisicilor. Nu știu cum a știut că nouă chiar ne plac poveștile. Nora a părut foarte interesată de ”Vacanța lui Nor”. O fi crezut că e vorba despre ea, cine știe! Cu siguranță vom mai lua și alte cărți de la el pe viitor.
Una peste alta, m-am hotărât: îmi construiesc și eu o cușcă cu amintiri din București, de la toate reportajele mele. Poate că, într-o bună zi, voi face și o expoziție cu ele, să vadă lumea ce frumos e orașul ăsta, privit prin ochii mei de cățel.
Hmmm, ham-ham! Cam atât din Drumul Taberei! Eu sunt Lisa, reporterul canin de la Buletin de București!
