O Dâmbovița perfectă e aia de care se pot bucura oamenii, așa cum se întâmplă în alte orașe ale lumii. Sunt o grămadă de activități pe care le poți face pe apă, cel puțin așa mi-a spus mami. O spun și cei de la Nod Makerspace și de la Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, care au organizat anul acesta cea de-a patra ediție a Dâmbovița Delivery. Am fost și eu acolo și mi-a plăcut, fiindcă iarăși am văzut o grămadă de lucruri, m-au luat în brațe oamenii, iar asistentul meu special la acest reportaj a fost Cosmin Pojoranu. Știți, colegul acela al meu care spune despre mine că-s cam „lată în spate” și că mă port ”ca o bătrânică”. Însă pentru că m-a salvat dintr-o situație ABSOLUT îngrozitoare despre care o să vă povestesc mai încolo, am decis să-l iert din toată inima și să îl declar prietenul meu pe vecie.
Bineînțeles că din Drumul Taberei am ajuns pe Splaiul Unirii la numărul 160 cu Bolt Pet. Aici am cunoscut-o pe Raluca, care a râs și ea când a auzit că eu sunt reporter la Buletin de București. Chiar nu înțeleg de ce lumea râde când le spun cine sunt și ce fac? Ce este atât de amuzant în faptul că sunt o cățelușă care-și câștigă boabele absolut onorabil (spre deosebire de pisicile alea două care trăiesc rent free și distrug toată casa; mai mănâncă și pe banii mei).
Am ajuns pe Splaiul Unirii și am văzut Dâmbovița. Wow! E prima dată în viața mea de cățel când văd apa asta care împarte Bucureștiul în două! Oare eu știu să înot? Asta e întrebarea care mă frământă, pentru că am înțeles că, TE-O-RE-TIC, toți cățeii știu să înoate. Mami, în schimb, e de altă părere: cică m-ar trage burta aia roz în jos și m-aș duce la fund. Așa că nu vrea să riște, că nici ea nu știe să înoate: cred că și pe ea o trag niște lucruri în jos, dar nu mai spun care, că la oameni se cheamă ”fat shaming” și nu-i frumos.
Pe Splai îl găsim pe Valentin Talabă, marketing and communication manager la Nod Makerspace.
”Este un eveniment-manifest, prin care recucerim strada, Splaiul Unirii și râul Dâmbovița. Anul acesta ne concentrăm foarte mult pe zona de artă urbană, pe ateliere de creație, pe două scene de muzică și deja cunoscutele plimbări cu canotcile. Canotcile sunt niște invenții ale lui Ivan Patzaichin, sunt o combinație de canoe cu lotcă și sunt extraordinare pentru oameni. Scopul evenimentului este să reconecteze oamenii cu natura, cu râul din orașul lor. Orice oraș mare, Londra, Paris, are un râu pe care-l foloseste și-l exploatează. Așa și Bucureștiul are această resursă pe care nu o folosim aproape deloc”, ne povestește el.
Apoi am făcut o poză cu Valentin, să am amintire și să mi-o pun pe Facebook, pe pagina mea.
Tot aici am întâlnit-o și Ivona Patzaichin, fiica lui Ivan Patzaichin, campionul nostru olimpic. Până și eu, care-s cățel, știu cine a fost el, așa că am fost tare emoționată de întâlnirea cu Ivona.
”Bucuria noastră este că venim cu bărcile pe Dâmbovița, este un vis al nostru de mai mulți ani”, ne-a mărturisit ea.
Apoi am ținut morțiș să facem o poză împreună, iar ea m-a luat în brațe cu mare drag. Mi-a spus că și ea are patru căței acasă.
Pe mine nu m-au lăsat să mă dau cu barca. Au spus că există riscul să mă sperii și să sar din ea, iar asta ar fi un dezastru. Așa că mi-am găsit alte lucruri de făcut, mai ales că la eveniment a venit și colegul meu, Cosmin, cu care m-am distrat foarte tare.
După ce ne-am bucurat de reîntâlnire și am băut și niște apă, că era foarte cald și deja eram obosită de atâtea interviuri, Valentin ne-a dus să ne arate artă pe casa scării din sediul lor, precum și o expoziție. A fost un pic greu pentru că iar a trebuit să urc scări cu nemiluita, dar sper să vă placă ce am fotografiat acolo.
Apoi s-a întâmplat momentul care mi-a dat fiori. Trebuia să coborâm pe scările exterioare ale clădirii și am descoperit că… am rău de înălțime. Am încremenit, am început să tremur și am amețit. Nu am mai putut coborî. Însă m-a salvat Cosmin! M-a luat în brațe și m-a coborât cele trei etaje. A făcut un fel de Lisa Delivery. Fapt pentru care am decis că, de acum înainte, vom fi prieteni toată viața mea de cățel.
După ce m-a salvat, am decis să facem poze peste tot: la bicicleta cu prosecco, de exemplu.
La un stand cu România Durabilă.
În mijlocul străzii și în fața unui loc cu multe, multe televizoare.
Cam atât de aici. Mi-a plăcut, mai vin şi la anul cu siguranță. Eu sunt Lisa, reporterul canin de la Buletin de București.
