Cu trenul subteran în căutarea RADET-ului îngropat
Una dintre regulile jurnalismului este că tu, reporterul, nu eşti implicat în subiectul pe care vrei să îl relatezi, eşti doar un observator obiectiv, fie că eşti pe margine sau în mijlocul evenimentului. Astăzi, vrând-nevrând, am făcut parte din propria-mi poveste. Am plecat din Militari cu gândul să ajung la protestul de la 08:30. Vocea de la metrou mi-a tăiat elanul: “Din cauza unor dificultăţi tehnice, circulaţia metroului pe ruta Preciziei – Eroilor se desfăşoară cu dificultate”. Asta la oră de vârf. Peronul gemea de oameni când, în sfârşit, după câteva zeci de minute, a venit primul tren spre centru.
Foto: Ionuț Lepa
După ce am călătorit ca sardinele până la Izvor am ajuns, într-un final, în faţa Primăriei Capitalei. M-a bucurat, cumva, că lumea nu se strânsese, deşi eu întârziasem. Mi-am spus că, iată, am avut noroc şi nu am pierdut mare lucru. Însă cifrele protestului nu s-au umflat nici până la final: am numărat şase jandarmi, vreo patruzeci de manifestanţi şi cam douăzeci de jurnalişti.
„Vrem căldură, nu doar pe factură!”
Înarmaţi cu ligheane de plastic, protestatarii, mai întâi tăcuţi şi zgribuliţi, mânaţi de un grup mai vocal, au început să îşi strige nemulţumirea. Ţinta lor: primarul general, considerat vinovat pentru toate problemele cu apa şi căldura. Printre cei mai înverşunaţi contestatari ai Gabrielei Firea era un tânăr înalt, cu o căciulă cu urechi. „Apă caldă şi căldură, nu program ca-n dictatură!”
Acum are apă caldă şi un pic de căldură în calorifer, dar simţul civic l-a împins să vină la protestul matinal. A venit pentru copiii care îngheaţă în case şi pentru spitalele care când au, când nu au minimul de confort pentru pacienţii internaţi pe timp de iarnă.
Alături de el, o doamnă, care, la cei 52 de ani ai ei, nu pierde nicio ocazie să îşi ceară drepturile în stradă. Stă în Drumul Taberei şi are caloriferele mai mult reci. Aşa că a venit la protest pentru “căldura sufletească”, spune ea. A adus un cap de duş, prosop şi lighean. Vrea să fie cât mai vizibilă, pentru că s-a săturat să fie ignorată de autorităţi, în timp ce dă bani cu toptanul şi nu primeşte nimic în schimb.
„Noi plătim şi apa caldă care după o jumătate de oră abia e călduţă, dar acele apometre se învârtesc precum roata de polizor!”.
Şi ea tot pe Firea o arată cu degetul: „Eu sper să se rezolve, în primul rând prin schimbarea edilului Capitalei. Pentru că, ştim cu toţii, peştele de la cap se împute!”.
Miruna are 26 de ani şi, de trei ani, stă în sectorul 3 al Capitalei. În fiecare iarnă, când dă drumul la robinetul de apă caldă, e loterie, spune ea. Caldă e mai rar. Cel mai adesea este călâie sau rece. Cum speranţe pe termen scurt nu are, spune că soluţia stă în mâna fiecăruia: toţi cei care stau în Capitală trebuie să aibă buletin de Bucureşti sau viză de flotant, pentru a putea merge la vot şi a-şi alege edilul care poate schimba situaţia în bine.
S-a alăturat protestului şi o mămică din Militari, care ne-a povestit că, vreme de o săptămână, copilul ei a stat în frig şi fără apă caldă la robinet, la grădiniţa Paradisul Piticilor. O situaţie pe care n-o mai acceptă şi vrea să schimbe ceva. Este optimistă – e şi motivul pentru care a venit în faţa Primăriei – crede că vocile tuturor de aici vor face diferenţa.
Termoficarea, viitor sumbru şi rece
Printre protestatari şi jurnalişti şi-a făcut loc şi o voce a Opoziţiei. Până de curând consilier general al Capitalei, Ciprian Ciucu (acum preşedinte al Agenţiei Funcţionarilor Publici) a vrut să pună şi el presiune pe edilul-şef. Avariile din sistemul RADET, sistem care şi-a depăşit de două ori durata de viaţă, trebuie rezolvate de urgenţă, spune el.
Foto: Ion Mateș
„La începutul mandatului Gabrielei Firea se pierdeau aproximativ 1000 de tone, vorbesc în sezonul rece, o mie de tone de apă fierbinte, deci scumpă şi tratată, pe oră. Acum se pierd, după trei ani şi jumătate de mandat, 2000 tone de apă caldă, care se infiltrează în sol şi afectează infrastructura construită, inclusiv cea de patrimoniu. Problemele sunt extrem de grave. Imaginaţi-vă nişte cisterne – am putea umple, într-o lună de zile, un tren de la Bucureşti până la Viena cu astfel de cisterne cu apă fierbinte care se scurge în solul Bucureştiului.“
Ciprian Ciucu, fost consilier general în CGMB (PNL)
În paralel, trebuie implementat un plan pe 8-10 ani pentru reforma sistemului de încălzire, care înseamnă redimensionarea reţelei şi înlocuirea ţevilor mâncate de rugină, mai spune el.
„Reţeaua este atât de veche, conductele sunt atât de mâncate de rugină,de multe ori nu mai există conducte, pentru că au fost înlocuite de calcar, efectiv s-a dus fierul şi a rămas calcarul, pierderile sunt enorme.”
Ciprian Ciucu, fost consilier general în CGMB (PNL):
Modernizarea sistemului ar costa aproape un miliard de euro, iar banii ar trebui să vină de la bugetul municipal şi din fonduri europene. Singura soluţie este salvarea reţelei, pentru că centralele de cvartal sau de bloc nu sunt o soluţie optimă, spune politicianul, iar centrale termice pentru fiecare apartament nu ar putea fi susţinute de reţeaua de gaze, amintesc experţii.
Am cerut un punct de vedere şi Primăriei Capitalei. I-am întrebat pe edili ce soluţii pe termen scurt au şi ce le promit protestatarilor din faţa instituţiei. Până la publicarea articolului nu a sosit niciun răspuns.
Editor: Oana Despa
Foto: Ion Mateș și Ionuț Lepa
Comments are closed.