Mâine, în Capitală, începe prima ediţie a festivalului de arte performative “Ecosistem”. Evenimentul, care se va încheia în 21 august, îşi propune să cerceteze prin artă modurile în care se poate crea și poate funcționa o comunitate incluzivă, bazată pe cooperare, nu pe competiție, al cărei scop este creșterea împreună cu tot ce ne înconjoară.
Alina Pietrăreanu, organizatoarea festivalului Ecosistem și președintele asociației Șangri-La Artistic Ground a vorbit cu reporterul Buletin de Bucureşti despre necesitatea organizării unui asemenea eveniment, care să aducă în prim plan şi vocile mai puţin privilegiate.
Buletin de Bucureşti: Cui se adresează festivalul de arte performative Ecosistem?
Alina Pietrăreanu: Oricui e interesat de arta și cultura din afara scenei mainstream din România, de artiștii tineri, de evenimente despre vulnerabilitate și intimitate, care ne pun puțin pe gânduri. De asemenea, festivalul se adresează oricui simte nevoia de o comunitate frumoasă, blândă și revoltată în același timp. Avem în program și ateliere și evenimente pentru publicul larg, dar și laboratoare de experiment și rețele de networking pentru artiști.
Buletin de Bucureşti: Ce înseamnă “comunitate incluzivă”?
Alina Pietrăreanu: E o comunitate care acceptă toți oamenii și se bazează pe emaptie, cooperare și sprijin reciproc, mai degrabă decât pe concurență și comparare. Totodată, are în vedere și grija față de mediul în care locuim și tot ce ne înconjoară, renunțând, pe cât posibil, la noțiunile de superioritate și inferioritate.
Buletin de Bucureşti: În comunicatul despre festival vorbiţi despre “vocile mai puţin privilegiate”. Care sunt acestea? Cum le putem face să conteze?
Alina Pietrăreanu: Sunt oamenii percepuți ca diferiți din cauza unor prejudecăți, cum ar fi cele de rasă, de gen, de clasă, și așa mai departe. Trăim încă într-o societate care are la bază niște stereotipuri toxice, niște norme care ne separă unii de ceilalți și așa se nasc bine cunoscutele „bule”, care ies la suprafață în momente anume, cum ar fi alegerile electorale, și atunci constatăm cu stupoare că lumea nu seamănă cu „bula” noastră și nu înțelegem de ce. Prin segregare se naște ura, violența, lipsa de înțelegere și empatie, oamenii cu mai puține șanse încearcă să se descurce și ei cum pot, oamenii privilegiați învinuiesc de multe ori victimele și ajung ei înșiși să creeze victime prin generalizări și să se închidă și mai mult în preconcepțiile lor strâmte.
Dar dincolo de toate acestea, toți oamenii simt la fel, au, în principiu, aceleași nevoi, aceleași frici. Considerăm că e nevoie să ne apropiem unii de ceilalți cu empatie și înțelegere. E nevoie să auzim povești și din afara acelei „bule” din mainstream cu care suntem obișnuiți, să învățăm să trăim împreună într-o lume cât mai acceptabilă pentru toți. Din punctul în care schimbăm puțin perspectiva, e posibil să descoperim o lume mult mai bogată, mai creativă, mai frumoasă.
Buletin de Bucureşti: În prezentarea evenimentului aţi spus aşa: “Vrem să scoatem arta în stradă pentru a ne recupera oraşul”. De ce e nevoie să îl recuperăm?
Alina Pietrăreanu: Orașul nu prea mai e al oamenilor, e mai degrabă terenul unor lupte politice care, după cum vedem, nu e niciodată în beneficiul locuitorilor. La fel se întâmplă și cu arta. Majoritatea instituțiilor de artă finanțate cu mulți bani de stat sunt total neimplicate în viața cetății, se închid într-un cristal de nepăsare și ignoranță, făcând niște proiecte de suprafață și submediocre. Astfel, arta din aceste instituții e ori neaccesibilă publicului larg ori prin prețul biletului foarte ridicat, ori pentru că este total desprinsă de interesele publicului contemporan. Ori amândouă. Cei care luptă în acest moment în România pentru o artă vie, o artă care să conteze atât în istoria artei cât și în prezentul social sunt artiștii independenți, care se luptă și muncesc până la epuizare pentru un minim de finanțare. Vrem să facem artă în stradă pentru că, în primul rând, vrem să o facem chiar în mijlocul comunității, și, în al doilea rând, pentru că vrem să arătăm că suntem o parte importantă din ecosistemul orașului și ar trebui găsite soluții prin care să fim cu adevărat integrați, ca să nu sfârșim blazați prin vreo instituție de stat prefăcându-ne că facem ceva ca să vină următorul salariu.
Buletin de Bucureşti: Care sunt conceptele pe care vreţi să le puneţi în valoare în această ediţie a festivalului?
Alina Pietrăreanu: Așa cum zicem încă din titlul festivalului, ne interesează metafora Ecosistemului, a cărui definiție ne-a inspirat pe tot parcursul organizării festivalului: „Un ecosistem este o zonă unde plantele, animalele și restul organismelor, dar și vremea și tot mediul înconjurător, lucrează împreună pentru a forma un habitat. Pentru ca un ecosistem să se dezvolte, nu doar să supraviețuiască, trebuie să verificăm în mod regulat dinamicile și echilibrul foarte fin al interconexiunilor din cadrul său. Fiecare element dintr-un ecosistem depinde de toate celelalte elemente, direct sau indirect.”
De asemenea, din punct de vedere artistic, am ales zona de performance, pe care o consider un teren de joacă foarte fertil și adaptat modului de gândire și problemelor omului zilelor noastre. Performance-ul nu are o formă fixă și o definiție clară, este o intersecție dintre arte, fiind el însuși un ecosistem în care artele colaborează și se întrepătrund.
Buletin de Bucureşti: Povestiţi-mi şi despre echipa dumneavoastră. Cine sunteţi? De ce aţi vrut să organizaţi un asemenea eveniment?
Alina Pietrăreanu: Șangri-La Artistic Ground este o comunitate interdisciplinară și incluzivă de artiști, care vrea să cerceteze și să experimenteze modalități de a face artă vie și în strânsă legătură cu societatea. Festivalul de arte performative ECOSISTEM este produsul și cristalizarea căutărilor și cercetărilor noastre din ultimul an. Festivalul este organizat de mine, Alina Pietrăreanu și de colegul meu, George Ciucă, fără vreo sursă de finanțare. Trebuie să menționez că toți invitații și participanții la acest festival au răspuns invitației de a se alătura inițiativei pro bono, pentru că au crezut, alături de noi, că demersul nostru este unul necesar și important, iar pe această cale vreau să le mulțumesc tuturor și sper ca acest festival să crească tocmai pentru a putea recompensa oamenii pentru timpul și dăruirea lor.
Conceptul în sine s-a născut în urma lecturilor, întrebărilor și experimentelor noastre din ultima vreme, iar în ultimele două luni am pus efectiv pe hârtie totul, ne-am definit și clarificat termenii și mediile în care vrem să lucrăm, am căutat oamenii a căror muncă ne inspiră și cu care rezonăm, am conceput fiecare activitate și acum așteptăm cu emoție rezultatele primei ediții, bucurându-ne la maxim de acest proces greu, anevoios, presărat cu burn-out și frică, dar și cu multe descoperiri și entuziasmul dat de un proces în care gândurile și ideile își găsesc, în sfârșit, o direcție.
