Transformată în liceu industrial odată cu restaurarea definitivă a comunismului, prima școală de meserii din România zace în paragină de ani de zile, chiar sub ochii funcționarilor publici, după cum a arătat Buletin de București aici. Drept răspuns, Institutul Național al Patrimoniului (INP) transmite că „nu se pune problema declasării acestui monument istoric”, în ciuda stării avansate de degradare, constatată și de autoritățile bucureștene.
La solicitarea reporterilor Buletin de București, INP răspunde cu un fragment din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, potrivit căruia, „declasarea monumentelor istorice poate fi declanșată din oficiu în oricare dintre următoarele situații”:
a) „descărcarea de sarcină arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie”;
b) „dispariţia monumentului istoric”;
c) „constatarea pierderii calităţii de monument istoric”
După citarea prevederilor legislative, Institutul adaugă:
Considerăm că nu se pune problema declasării acestui monument istoric
fragment din răspunsul Oficial Transmis de INP
În teorie, dosarul de declasare este întocmit de Direcția pentru Cultură a Municipiului București (DCMB) și se înaintează compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Culturii, pentru analiză.
Fiind proprietate privată, statul are drept de preempțiune, adică dreptul de a achiziționa cu prioritate. Chiar la sfârșitul acestei luni, va avea loc o licitație publică pentru vânzarea imobilului înscris în Cartea Funciară cu nr. 227050, compus din teren în suprafață de 1436 mp și construcția S+P+Pavilion A – Liceul Timpuri Noi”, se arată în anunțul lipit pe poarta ruginită a zidului.. Referitor la posibila cumpărare a imobilului, INP transmite că nu are atribuții în acest sens.
Fosta unitate de învățământ a fost înscrisă în Lista monumentelor istorice din 1991-1992, fiind preluată în edițiile ce au urmat.
Prestigioasa şcoală de meserii „Ciocanul”, acum o ruină
Clădirea și corpurile adiacente au fost distruse de trecerea timpului, nepăsarea funcționarilor publici și daunele provocate de cei care i-au trecut pragul pentru a se mai scăpa de cine știe ce deșeuri. În timp, a devenit groapă de gunoi și refugiu pentru persoanele fără adăpost ori pentru consumatorii de droguri.
Fosta Școală Ciocanul este pe Calea Dudești, la numerele 127-129. Acolo este acum un teren abandonat, unde s-au format munți de gunoaie: mobilă veche, haine zdrențuroase, peturi și ambalaje, deșeuri din construcții, și brazi din perioada sărbătorilor. Conștienți de lipsa repercusiunilor, oamenii aleg „calea ușoară” pentru a se debarasa de obiectele ce nu le mai folosesc: aruncă fel și fel de deșeuri, scutindu-se de drumuri lungi şi de posibile costuri suplimentare.
Toate asociațiile de proprietari din zonă sunt „absolut terorizate” de situație, întrucât consumatorii de droguri cerșesc foarte agresiv, forțează ușile din scara blocurilor sau provoacă incendii, fie din încercarea de a se încălzi în timpul perioadelor friguroase, fie din cauza fumatului.
În cursul zilei de 13 ianuarie, pompierii au intervenit de două ori în aceeași locație. La solicitarea Buletin de București, Inspectoratul de Urgență București-Ilfov (ISU B-IF) a transmis că anul trecut, cinci incendii au avut loc la adresa fostei instituții de învățământ. În toate situațiile, cauza probabilă stabilită de echipajele de pompieri a fost „Fumatul în locuri nepermise”.
Într-o tragică ironie, totul se întâmplă chiar sub nasul autorităților, Primăria Sectorului 3 având sediul la doar 10 minute de mers pe jos.
Prima școală evreiască de meserii din România
Înființată în 1899 la inițiativa, la iniţiativa industriaşului Adolf Solomon, instituția devine una dintre cele mai renumite şcoli profesionale româneşti, cu diplome recunoscute în străinătate, potrivit cărții „Istorii și imagini din Bucureștiul evreiesc”.
Şcoala presupunea o ucenicie de patru ani, având următoarele secții: mecanică, lăcătuşerie, tinichigerie, electrotehnică, instalaţii de calorifere. Aceasta pregătea în medie 60-80 de elevi pe an. Comitetul şcolii era alcătuit din cei mai cunoscuţi industriaşi evrei ai Capitalei, printre care și Orenstein sau Prager, membri în Comitetul Central al Şcolilor Israelite din Bucureşti.
Cu mici întreruperi, Școala Ciocanul a funcționat până în 1948 când, imediat după restaurarea definitivă a comunismului, a fost transformată în Grupul Școlar Industrial Timpuri Noi.
