„Vrem o țară ca afară”! Auziți asta des, nu? Și eu și chiar îmi doresc asta. Mă rog, nu cu totul, la pachet, dar…
În puținele locuri în care am fost, mijloacele de transport în comun nu sar de pe șine și nici nu arată ca o cocină stilizată. Și, mă gândesc că asta se întâmplă pentru că există niște bani care le fac să arate civilizat. Banii de unde vin? Și din biletele și abonamentele noastre, nu? Mă rog, biletele sunt istorie, acum avem carduri.
Într-o țară ca afară, lumea care merge cu… STB-ul lor plătește bilet. La noi, mitocanul de tramvai merge pe banii altora.
Într-un tramvai 32 de ăla vechi, că am avut ghinion, vin controlorii. Și vin destul de des. Oamenii civilizați scot cardurile, le sunt verificate și spun mulțumesc unor doamne zâmbitoare.
E, mitocanul e prezent! O doamnă elegantă și mirosind a parfum scump, cred, se uită candid la controlori și îi anunță ferm că a uitat cardul acasă. Și că, oricum, astea nu sunt condiții pe care să dai bani.
Discuția este uluitoare:
„Vă rog să-mi prezentați un act de identitate”, spune controlorul, pe un ton civilizat.
„A, eu nu port așa ceva la mine”, răspunde parfumata, vădit enervată.
„Atunci vă rog să-mi spuneți CNP-ul pentru amendă” continuă controlorul, pe același ton civilizat.
„Pentru ce amendă?”, se aud alte vorbe parfumate.
„Pentru că nu aveți bilet și aceasta este legea” explică doamna scoțând chitanțierul.
În acest moment, sare și mitocanul bărbat. Genul acela care își înfoaie mușchii și primește două palme, ca românașii îmbuibați de bere, de la Costinești.
„Auzi, fă, nicio io nu plătesc bilet că-mi place să merg pe banii la proștii ăștia!”
„Doamna”, cu iz de Chanel ieftin de la Rahova, și-a scos telefonul și a început să sune o cunoștință, un prieten să o ajute și pe ea. „Domnul”, cu o cruce mare la gât, a dat pe gura o serie de măscări, greu de suportat, chiar și pentru mine:).
Eu am coborât pentru că mi se terminase călătoria. Cred că aș fi coborât oricum! Îmi pot închipui însă, ce s-a întâmplat. Nimic! Cei doi mitocani vor face la fel și mâine, și poimâine și-n vecii vecilor, amin!
Cele două specimene vor avea experiența unei țări ca afară. Pentru că merg în țări străine, sunt mielușei și respectă reguli. De frica amenzilor! Este si cazul șoferilor.
Data viitoare, vorbim despre D-l Goe. Mitocanul cel mic dar cu potențial!
Mama mea are o vorbă: „Domnia se moștenește, mitocănia se dobândește”.
Cu tot cu parfumul lui Coco!
lasă un comentariu