Sărbătorile vin, sărbătorile vin… De fapt, gata, au venit! La noapte, vine Moș Crăciun! Da, dar personajul cu barbă albă și îmbrăcat în roșu, nu dă buzna în casele oamenilor. Intră, civilizat, dacă-i dăm drumul la ușă sau face o magie și intră pe fereastră și nu ne deranjează.
Nu același lucru putem spune despre cumpăratul cadourilor din mall. La mall se da buzna. Dacă ați fost în Deltă, ați văzut canalele mici și înguste, pe unde se strecoară bărcuțele. E, așa devine intrarea la mall!
Dacă ați apucat să intrați fără să aveți vreo haina ruptă, veți avea surpriza să nu mai găsiți coșuri. Ele sunt multe, de obicei, dar acum Bucureștiul s-a mutat la mall. Ba chiar sunt luate și câte două, de familie!
Cum se zice, pe la noi? “Mâncarea e fudulie, băutura-i temelie”! Greșit! La televizor, își răcesc unii gura de pomană și ne tot învață că nu trebuie să cumpărăm coșuri pline cu mâncare. Pentru că, la final, vom arunca mare parte. Risipă, bătaie de joc, tot tacâmul.
Așa și? Ce vor, de fapt, de la noi? Să ne ghiorăie mațele, în zi de sărbătoare? Altă apucătură tristă, rămasă de pe vremurile celelalte: să fie acolo, să avem!
Copiii mitocanilor, care s-au mutat la mall, își reprezintă cu brio, părinții. Domnul Goe pălește pe lângă noile specimene: sunt stăpâni pe tot spațiul dintre rafturi, pipăie, mută lucruri și, cel mai important, se tăvălesc pe jos dacă nu li se cumpăra ceva.
Și, dacă mai tragem speranța că cei mici mai au o șansă la educație, cu unii părinți totul e pierdut. Sunt organizați în triburi care pleacă la vânătoare. După ce au vânat toate produsele comestibile, acum vânează cadouri. N-au sulițe dar au mâini și picioare. Suficient cât să te îmbrâncească, lovească, să te calce pe picioare și să te înghesuie într-un raft. Pentru că trebuie să ajungă la ACEL produs! Spiritul de proprietate din comuna primitivă e viu și în democrație.
Dacă am trecut de aceste furci caudine, mai avem un hop: plătitul cumpărăturilor. De ceva timp, în multe magazine, ne plătim produsele, singuri. E greu, la început, până învățăm. Mitocanul cu telefon și mașină de jde’ mii de euro, care nu știe decât să butoneze, nu înțelege că, din cărți, învățăm alte lucruri. De exemplu, să nu fim fără obraz.
„Haide, bă, ne mișcăm și noi, mai cu talent”?, scuipă vorbele un cetățean cu fes și ghiul.
„Bă, să-i spui lu tac-tu”, îi răspunde un bătrânel, (senior, mai nou) vesel si autodidact.
Îl așteptam pe Moise să deschidă o poteca să ajung, și eu, la casă, să-mi plătesc singurul produs din coş: o oală minune pe care am primit-o în dar, de la Moș Crăciun. Din păcate, a trebuit să mă duc să o ridic eu pentru că seniorul în roșu iubește mai mult copiii decât mitocanii, de la mall.
Beți, mâncați și vă veseliți! Moș Crăciun fericit!
*Grafică realizată de generatorul DALL-E, un program de inteligență artificială care creează imagini din texte cu descrieri.
