Aproape 60 de bucureșteni au răspuns afirmativ, weekendul trecut, unui apel de voluntariat lansat pe Facebook pentru cartografierea arborilor din zona retrocedată a Parcului IOR. Sunt deja de notorietate problemele de aici – 12 hectare au fost retrocedate în 2005, apoi, după o serie de procese, au rămas în proprietate privată, deși unii cetățenii și-ar dori spații publice verzi, nu tiribombe între alei frumos betonate.
Cetățenii conștiincioși nu doar că muncesc de luni până vineri – muncă impozabilă / taxată, pentru a susține statul, ci mai trudesc un pic și în weekend, în folosul comunității, când statul nu-și face rolul pentru care e plătit, anume să apere interesul public.
Istoria „IORiştilor”
Cam pe la final de februarie 2023, cetățenii se organizează formal, prin Grupul de Inițiativă Civică IOR. Există și un alt grup cu înclinații mai artistice (documentat foarte bine în vară de Larisa Baltă pentru Scena9.ro), creat de coregrafa Andreea David la începutul verii: grupul de Facebook „aici a fost o pădure / aici ar putea fi o pădure. Nu cedez parcul IOR”. Despre acțiunile lor mai creative precum picnicul în cenușă a scris și colega Adina Căpîlnean, în reportajul ei din 10 septembrie.
Cum a fost la acțiunea de cartare?
Încă de dimineață Poliția Locală și-a făcut apariția și a dat niște mici amenzi (simbolice) unor chiriași de pe terenul retrocedat, care aparent tăiau copaci fără autorizație.
Acțiunea de cartare a decurs pașnic până în jurul prânzului, când cetățenii au fost bruscați verbal și amenințați cu Poliția, pentru că – nu-i aşa? – proprietate privată. Asta deși zilnic sute, dacă nu mii de bucureșteni, tranzitează bucata de parc privată, unde are loc un mic ecocid, pentru a ajunge pe cea publică – Parcul IOR, unul din cele mai apreciate parcuri dintr-o Capitală care mereu pică pe ultimele locuri când vine vorba de spațiu verde pe cap de locuitor – sub 10 mp / om.
Concret, în jurul orei 14, voluntarii acțiunii de cartare au luat o binemeritată pauză sub formă de picnic. Reîntremare cu salată orientală, pateu, năut și cafea, după patru ore de stat prin soare pentru a măsura diametrul fiecărui arbore, apoi amplasarea lui pe o hartă virtuală alături de detalii precum specia, înălțimea, numărul de tulpini etc.
N-au putut mânca, însă, în liniște. În timpul picnicului, cetățenii-activiști au făcut cunoștință şi cu presupușii lor adversari – Sorin Truță, un reprezentant al unei firme angajată de proprietar pentru a administra cele 12 hectare și unul dintre chiriașii acestui proprietar, Sorin Mușat, fiul lui Mihai Mușat (zis Regele), care ar avea afaceri în Orășelul Copiilor din Sectorul 4, unde primar e Daniel Băluță, colegul lui Robert Negoiţă pe linie edilitară şi nu numai.
Poliția locală s-a sesizat în urma unui apel la 112 și, după ce-a legitimat, protejată de câțiva jandarmi, duzina de oameni care mai rămăsese la picnic, toată lumea și-a văzut în continuare de treabă.
Puteți vedea pe Curaj.TV filmările elocvente realizate de Oleg Brega, care la final de picnic a constatat că a fost răsplătit cu niște cauciucuri tăiate la bicicleta proprietate personală.
Asta sâmbătă.
Duminică, la faţa locului au venit iarăși poliţiştii de la naţională şi jandarmii ca să legitimeze cartografii de ocazie. Ulterior au rămas să păzească proprietatea privată, la intrarea pe una dintre aleile care duce în inima dezastrului.
Cum purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Crina Eşanu, nu răspunde telefoanelor Buletin de Bucureşti, cu atât mai mult în week-end, am apelat la Jandarmeria Bucureşti. Alexandru Iacob, purtătorul de cuvânt al instituţiei, a transmis că jandarmii sunt acolo pentru că există „un istoric al protestelor”.
Cât despre „un istoric” al incendierilor din ultima perioadă, doar ISU Bucureşti-Ilfov ne poate spune cu câte chiştoace poţi să aprinzi, spre exemplu, un grătar cu hârtie, lemne urscate şi cărbuni. Asta doar în legătură cu flăcările „care s-au produs” – pe ele însele am adăuga – în zona retrocedată a Parcului IOR şi rezultatele anchetelor care încă aşteaptă lumina zilei, asta deși Poliția Locală sector 3 pare că știe că nu e totul chiar așa întâmplător.
Sursa video: Beniamin Gheorghiță
Ziua s-a încheiat cu deja tradiționalul protest săptămânal, în care cetățenii se fac auziți folosind o boxă și un microfon portabil, cu ajutorul cărora își strigă cauza către ceilalți bucureșteni care se plimbă prin parc, lejer, de weekend.
Sursa video: live Facebook – Beniamin Gheorghiță
„Fumigena” din IOR
Printre atâtea detalii uităm însă istoria recentă a retocedării Parcului IOR. Întru descâlcirea subiectului a scris PressONE, recent. În august 2022, Inspectorul PRO prezenta acțiunea de distrugere a copacilor: prin perforare la bază cu bormașina, instrumentul tradițional la care românul cântă cât e ziua de lungă – au putrezit astfel frasini, plopi, castani sau corcoduși. A scris și fanatik.ro în octombrie 2022, despre „istoria completă a mutilării parcului IOR”. Şi Buletin de Bucureşti, şi aşa mai departe. În continuare, după cum puteţi observa, curg râuri de pixeli pe marginea acestui subiect.
Bref! Începând din 2005, pe când primar general era un teleormănean pe nume Adriean Videanu și primar de sector 3 un alt Negoiță decât cel de acum, Liviu, o enigmatică doamnă în vârstă de 70 de ani, pe nume Maria Cocoru, specializată în cumpărarea de drepturi litigioase, primea, prin dispoziție de primar (nu prin hotărâre judecătorească) 12 hectare din Parcul IOR. Le cumpărase de la un domn și mai în etate – în 2005, domnul avea nici mai mult, nici mai puțin de 91 de ani! Bătrânul avusese teren agricol aici înainte de 1965, când începuse amenajarea parcului în zonă pe fosta moșie Dudești-Cioplea.
Primăria Sectorului 3 spune că retrocedarea a fost ilegală, așa că a acționat în instanță, unde a primit dreptate, după care i s-a luat dreptatea – au urmat procese, judecări și rejudecări timp de vreo 10 ani. Astăzi, de drept, terenul este al Mariei Cocoru (de facto al nepotului Petrică Băjenaru, și el rege al retrocedărilor), după o decizie irevocabilă a ÎCCJ din octombrie 2022. Înalta Curte a apreciat că în zona buclucașă n-a fost parc, a fost teren viran, deși planurile de dinainte de 1989 sunt destul de clare.
În Planul Urbanistic General (adoptat în urmă cu 22 de ani și astăzi suspendat, în așteptarea unui nou PUG), zona retrocedată figurează drept CB3 – adică zonă în care se poate construi (teren curți construcții). Ceea ce se și întâmplă, încet-încet, în ciuda scrisorii deschise adresată de Robert Negoiță lui Nicușor Dan, la final de august 2022, după ultimul incendiu în zonă. La un moment dat chiar și Primăria Sectorului 3 ar fi vrut să facă acolo ceva sediu administrativ, argument folosit în instanță de avocații Mariei Cocoru ca să demonstreze că acolo n-a fost parc.
De atlfel, Eugen Matei, consilier local Sector 3 din partea USR, spunea că PMB s-a prezentat ciudat la proces, de parcă ar fi apărat interesul proprietarei Maria Cocoru. Înţelegeţi schema?
Nicușor Dan spunea, la început de an, că analizează opțiuni și că revine cu un răspuns în 6 săptămâni. Cetățenii l-au interpelat la ultima ședință a CGMB, aparent mai durează un pic până ne prezintă soluția pe larg:
Cartografierea copacilor din zona retrocedată a Parcului IOR, care ar trebui să fie gata în perioada următoare, mi-a adus aminte de o caligrafie a maestrului Ion Barbu de la Muzeul Salvatorului Minier.
Acesta este mai actuală ca oricând şi reflectă, cumva, şi fibra de esenţă tare a activiştilor civici care îşi dedică timp şi energie pentru fiecare copac din zona retrocedată a Parcului IOR.
Petiția Greenpeace pentru salvarea IOR poate fi accesată aici.
A contribuit: Adina Căpîlnean
