Investigații, reportaje, interviuri, editoriale și știri de interes local.
Friday , 22 November 2024
BdB e un proiect marca Funky Citizens
close-up photo of heart-shape stones
FOTO: unsplash.com
ArticoleFeaturedReportaj

Drogurile lui Dragoș | Dealerul care și-a început „cariera” la 16 ani: „Dacă luam pentru mine, de ce să nu iau și pentru alții?”

474

Dragoș* avea 19 ani când a ajuns acasă, într-o dimineață, după ce a consumat, la o petrecere, un fel de „cocktail” de substanțe psihoactive. Era obosit după noaptea lungă, în care nu doar a consumat, ci a și vândut droguri. Voia să se liniștească puțin în apartamentul său din centrul Bucureștiului, unde locuia singur, și să mănânce un bol de lapte cu cereale. Era mâncarea lui preferată pentru momentele când se întorcea acasă „spart”. Povestește pe un ton ironic, dar amuzat, și cu un zâmbet care arăta o oarecare reținere, că atunci când a ajuns în camera lui, unde urma să mănânce, în loc să-și arunce telefonul pe pat, a aruncat castronul cu lapte. Acesta e doar unul dintre momentele de „prăjeală”, după cum spune Dragoș, de care a avut parte pe vremea când consuma și vindea droguri.

***

Nu multă lume ar fi bănuit că un elev de 16 ani, care în 2017 era în clasa a X-a la un liceu din Sectorul 3 al Capitalei, ar putea fi implicat în lumea criminalității și a drogurilor. Nu îi dăm numele real, din motive lesne de înțeles. Dar îi vom spune Dragoș. În prezent, are 22 de ani, este student la Academia de Studii Economice și, totodată, un veteran al businessului cu narcotice. S-a oprit din vândut droguri la începutului lui decembrie 2023. Acum, a dat drogurile pe dulciuri artizanale și își întreabă apropiații de sărbători dacă nu vor să se „îndulcească” într-un mod legal, la adăpostul luminilor din brad, departe de girofarele ambulanțelor sau ale mașinilor de politie. 

Dragoș mărturisește că, în cei șase ani în care a vândut droguri, a devenit mai ambițios și a căpătat destul de multă experiență de viață, însă momentul în care a decis să se oprească a venit cu un sentiment de relaxare și cu timp pentru el însuși.

Tânărul nu arată ca un vânzător de droguri din filmele americane cu gangsteri. Poartă ochelari, are o înălțime medie și o conformație fizică ușor lucrată la sală, iar părul deschis la culoare îi cade ușor pe frunte. Dacă ar renunța la barba scurtă care îi încadrează fața, s-ar putea presupune că e cu câțiva ani mai tânăr, un puști de liceu stresat de teza la matematică. Asta probabil și din cauza tenului curat și îngrijit, unde nu poți să găsești niciun punct negru, rid sau aluniță.

Stilul lui vestimentar este greu de pus într-o singură categorie. Uneori poartă haine largi, alteori tricouri strâmte. Pare că se mândrește cu mersul la sală din când în când.

Lui Dragoș îi plac petrecerile, excursiile la munte, joggingul pe înserate în parcurile din Capitală și speră că într-o zi o să-și deschidă propriul lui business.

Dealerul elev

Până nu demult, a avut un business în toată puterea cuvântului, însă nu avea registre contabile, casă de marcat și nici nu emitea facturi. 

A devenit dealer când era în clasa a X-a și, deși acum e conștient că alți tineri, ca el, ar putea lua aceeași decizie doar pentru că e „cool” să vinzi droguri, la Dragoș lipsa banilor a cântărit mai mult decât dorința de a fi popular.

Adică mereu ești dorit de persoanele din jurul tău care sunt consumatori și e o dorință falsă, dar tot îți dă niște validare”, explică Dragoș statutul de dealer în universul tinerilor.

Una dintre prietenele lui, Alexandra*, cu care a fost coleg de liceu, spune că atunci când a aflat cu ce se ocupă Dragoș, i se părea „ceva «wow» „să știu că sunt prietenă cu un dealer”, Ea este de părere că oamenii se apropiau de el pentru că era amuzant, generos și „de multe ori a arătat că ține la cei de lângă el”. 

Majoritatea colegilor din liceu nu știau cu ce se ocupă. A păstrat acest secret nu pentru că nu avea încredere în niciunul dintre ei, dar spune că trebuia să fie precaut, pentru că astfel de informații circulă repede printre elevi de clasa a X-a și nu putea risca să afle vreun profesor. Ar fi riscat exmatricularea. 

Întrebată dacă vindea droguri în liceul la care mergeau, Alexandra a răspuns cu fermitate că „nu se apucase în perioada aia”. Tânăra nu știa, de fapt, că Dragoș devenise traficant încă de atunci.

Deși uneori ieșea cu un grup restrâns de colegi la petreceri, avea grijă să nu vorbească despre „activitățile” lui extrașcolare. Unii dintre colegii lui, cu care a rămas prieten și în care avea încredere deplină, au aflat de afacerea lui abia după terminarea liceului.

„De ce să nu iau și pentru alții?”

Primele etape au fost pline de riscuri și incertitudini. Nu se gândise că ar putea să vândă droguri, dar începuse deja să consume. Mergea la petreceri unde putea face rost de diverse pastile, de la benzodiazepine la stimulente sau chiar hipnotice, dar și de substanțe precum MDMA-ul, tot sub formă de pastile, numite „boabe” în rândul tinerilor, însă Dragoș le spune „chestii nasoale, foarte nasoale”. Doctorii, în schimb, folosesc o terminologie mult mai sinistră.

Medicul specializat în tratamentul adicțiilor, Teodora Ciolompea, spune că, de fapt, în acest gen de pastile nu există niciodată o singură substanță, fiind făcute tot de traficanți.

„Practic, nu se știe acum ce iau ei. Ei au impresia că iau o singură substanță, dar ele sunt amestecuri. Au între opt și 48 de substanțe amestecate de către dealeri și din acest motiv au niște reacții foarte grave, care pot fi și mortale. Le fac ei (n. red.: dealerii) și bagă în ele orice”, a explicat medicul, care este și managerul Centrului de Evaluare și Tratament al Toxicodependențelor pentru Tineri „Sfântul Stelian”.

La început, tânărul făcea rost de marfă doar pentru consum propriu, dar prietenii lui apropiați veneau deseori la el și îl întrebau dacă poate face rost și pentru ei. Elevul de 16 ani, din clasa a X-a, a găsit astfel o bună oportunitate pentru a-și rezolva problemele financiare.

Dacă tot luam pentru mine de ce să nu iau și pentru alții? Mai ales că luam mai ieftin așa”, întreabă retoric Dragoș, ridicând din umeri.

La o petrecere s-a gândit să combine aceste tipuri de droguri. Era împreună cu doi prieteni, cu care mai apoi a plecat acasă. Povestind, a dat de înțeles că, pe drum, simțea destul de puternic efectul substanțelor, pentru că atunci când Uberul a ajuns la destinație, a avut o dificultate foarte mare în a plăti șoferul.

„Cursa era 20 de lei, eu scot zece lei și îi pun așa în mână”, explică Dragoș, în timp ce scoate o bancnotă și o pune în spatele portofelului, pe care îl ținea cu mâna stângă. „Mai scot încă cinci lei și îi dau șoferului, la care el îmi spune «Cursa e 20 de lei». Îi mai dau cinci lei, se uită la mine și nu spune nimic. Încep prietenii să țipe la mine «dă-i, bă, și ăia zece lei!». Mă uitam peste tot după banii ăia, nu-i vedeam pe nicăieri. Începusem să-mi fac filme că ne «gherlește» șoferul, dar i-am găsit la mine în mână”, povestește însuflețit tânărul.

„Combinații” cu pastile

Totuși, prima provocare adevărată în activitatea lui de vânzător de droguri a fost la petrecerile dintr-un club din Centrul Vechi al Capitalei, unde exista deja o rețea de vânzători de droguri care, spune Dragoș, avea „monopol” și vindea pastilele la „ofertă”. Mai exact, puteai cumpăra cinci pastile la preț de patru.

Și aici Dragoș a văzut o oportunitate prin care să facă bani. Cumpăra de la ei patru pastile și primea una gratis. Uneori le vindea pe toate cinci, și astfel profitul era mai mare, dar recunoaște râzând că, uneori, vindea doar patru, iar pe cea gratis o consuma el.

Prietena lui, Alexandra, spune că, în mod surprinzător, atunci când se drogau împreună, Dragoș „nu se comporta ca în stereotipul de oameni drogați, dar nici nu părea un om treaz”.

Îmi aduc aminte că, la o petrecere, el și un alt prieten aveau o conversație de numai ei știau ce vorbesc, dar când am spus mai mulți oameni că ne e foame, a fost în stare să ne facă ceva de mâncare, o omletă parcă”, povestește Alexandra.

Ea spune că mergea deseori cu Dragoș în cluburi sau la petreceri. Acolo, obiceiul lui era să „dispară în mulțime”.

„Se mai întorcea la grupul nostru după 30 de minute sau o oră, să vadă ce mai facem, apoi dispărea din nou, și așa o ținea toată noaptea. Este foarte sociabil.”

Dragoș spune că, atunci când dispărea, el căuta de fapt să ia pulsul petrecerii.

„Plecam în căutare de side questuri (n.r. – misiuni secundare). Mă mai anturam cu cineva pe acolo, îmi mai făceam prieteni, mai stăteam cu cineva la o caterincă sau mai cunoșteam pe cineva care ar fi putut să-mi devină client”.

Razia „cardiacă”

Tot din clubul din Centrul Vechi, unde făcea „combinația” cu pastilele, a plecat la un moment dat cu un prieten, când au fost opriți de o patrulă de jandarmi, pentru un control de rutină. Avea câteva zeci de pastile la el, pe care le avea deja ascunse în chiloți. Primul jandarm, care i-a percheziționat, ajunsese cu mâna și în zona în care erau ascunse drogurile, însă Dragoș crede că nu le-a simțit, pentru că nu le-a spus nimic. Spune că inima îi bătea atât de tare încât a crezut că jandarmul o să își dea seama de asta doar uitându-se la el.

Pentru câteva secunde l-a cuprins un moment de ușurare, care însă nu a durat mult. Când credea că tocmai a scăpat de controlul autorităților, un alt jandarm s-a apropiat de el întrebând sec „pe ăsta l-ai controlat?”, în timp ce se apropia cu mâna de zona lui genitală. Totuși, atunci a scăpat de problemele cu legea. Noroc, șansă, nimeni nu poate spune. Cel de-al doilea jandarm a fost oprit printr-un semn de cel care îl percheziționase cu câteva minute în urmă.

„Am simțit că mi-a trecut viața prin fața ochilor”, concluzionează Dragoș.

În prezent, tânărul spune că regretă că a consumat astfel de substanțe periculoase când nu avea încă mintea destul de dezvoltată pentru a înțelege efectele lor, dar le vedea ca pe o „joacă” și nu era conștient de riscuri. Unele amintiri din perioada liceului, de când începuse să consume „serios”, îi sunt acum neclare și își simte memoria fragmentată.

„Asta mă sâcâie rău de tot. Simt că n-o să-mi știu niciodată potențialul maxim din cauza abuzului de substanțe de la vârsta aia”, spune încet Dragoș, cu o apăsare în voce.

Marfă nouă, bani mai mulți

La aproape doi ani după ce s-a apucat de vândut, a renunțat la pastile și „boabe”, care erau droguri de mare risc, și a început să vândă marfă mai puțin periculoasă, canabis, sau „iarbă”, cum e cunoscută de consumatori.

După ce am început, m-am mutat de pe astea de mare risc, pentru că mi-am dat seama că, în primul rând, oamenii care au treabă cu ele, chit că sunt consumatori, chit că sunt traficanți, nu sunt oameni tocmai OK și ele îți cam distrug viața. Adică ajunsesem să dau de niște tipologii de oameni de îți puneai mâinile în cap”, povestește Dragoș.

Totuși, nici la capitolul canabis lucrurile nu sunt așa de simple, explică Teodora Ciolompea. Experta spune că există riscul ca, cei care cred că fumează „iarbă”, să consume de fapt canabinoizi sintetici.

„Sunt canabinoizii sintetici care au invadat piețele, sunt obținuți tot prin sinteză chimică. Există peste 800 de produse cu care stropesc aceste ierburi pe care le usucă, le pisează și le stropesc cu acești canabinoizi sintetici care sunt mult mai toxici, între 800 și de 1.000 de ori mai puternici decât ce era prin planta originală, făcute special pentru a da adicție”.

„Ieșirea din dulap”

Odată cu schimbarea „mărfii” a venit și un sentiment de stabilitate pentru tânăr. De atunci, el spune că s-a simțit mult mai ambițios și responsabil pentru propria lui bunăstare. A început să vândă „la un nivel mai mare”, a reușit să iasă din situația financiară precară, a cunoscut oameni care îi sunt și astăzi alături și a reușit să se mute singur, un lucru foarte important pentru el, după cum susține. A ales să se mute la casa lui, pentru că își dorea o schimbare, pe care simțea că o merită după ce a luat bacul cu notă mare și a intrat la facultate.

Era împăcat cu ideea că măcar nu-și mai supune familia la riscuri, în urma unor eventuale descinderi sau percheziții. Și tot după ce s-a mutat singur și-a găsit curajul de care avea nevoie să le spună părinților cu ce se ocupă.

După ce m-am mutat pe banii mei, nu aveau ce să-mi zică, puteau maxim să sune la Poliție și să le zică că vând droguri. Cum puteau să îi facă asta copilului lor? Nu puteau decât să fie prietenii mei”, explică Dragoș. 

La început, tânărul spune că părinții erau speriați, pentru că nu înțelegeau de ce se supune unor riscuri așa mari.

Sunt 100% sigur că mulți dintre părinții noștri nu fac diferența dintre legale, iarbă și heroină”.

Riscul era încă prezent, dar a considerat beneficiile financiare mai importante, mai ales după ce a reușit să-și formeze de unul singur o rețea stabilă de clienți în care avea încredere. Părinții lui nu s-au obișnuit cu ideea că fiul lor consumă și vinde droguri, spune Dragoș, dar lucrul ăsta nu i-a îndepărtat unii de ceilalți, ba, din contră, i-a apropiat mai mult.

Mergeam cu studii la ei, încercam să-i fac să înțeleagă că lucrurile nu stau chiar așa cum au fost învățați. N-a durat mult până nu m-au mai văzut ca pe un copil și au fost deschiși să mă asculte”, explică tânărul.

De exemplu, Dragoș le spunea că există țări precum Spania, unde ai voie să deții până la 100 de grame de canabis, sau Luxemburg, unde poți deține canabis chiar și în spații publice, iar cultivarea a maximum patru plante este permisă.

De asemenea, Germania a legalizat recent consumul în scop recreațional și este legal acum să deții până la 25 de grame în spațiul public și până la 50 de grame în propria locuință.

Deși își numește părinții conservatori, este de părere că „ce i-a făcut să treacă peste ideologiile lor a fost încrederea în mine”.

Iarbă + stres = paranoia

Pentru unii oameni, consumul de iarbă poate duce la creșterea unor stări de neliniște sau chiar paranoia, mai ales atunci când există o predispoziție sau când ele sunt potențate de stres.

Pentru Dragoș, perspectivele au devenit mai complicate din momentul în care a început să vândă iarbă. Era deja pe cont propriu atunci și riscurile au crescut considerabil, mai ales că locuia singur, într-un cartier nou. Îl speria faptul că nu-și cunoștea vecinii.

Povestește cum existau momente stresante în care, din ghinion, puteau să apară situații periculoase, să se trezească cu un echipaj de poliție la ușă după plecarea unui client sau să se trezească în fiecare dimineață cu amenințarea unei arestări iminente.

Alexandra spune că l-a văzut deseori panicat ca „informațiile să nu ajungă prea departe, să-l denunțe cineva”. Îi era frică să nu afle părinții prietenilor lor și le cerea insistent să nu spună nimănui despre „afacerile lui”, povestește tânăra.

Poate părea că exagera, dar în situația lui puteau fi consecințe foarte mari și înțelegea toată lumea de ce era așa speriat să nu afle multă lume”.

Când eram la început și încă îmi formam relațiile cu unii clienți, atunci era paranoia mare, pentru că nu știai cum o să fie omul ăla. Dacă el venea la tine și părea super OK și apoi se ducea și fuma pe stradă, îl lua poliția și îi zicea «băi, frate, ori te duci și faci flagrant cu noi, ori ajungi tu la pușcărie». Și îți dai seama, tu ce-ai alege? Să îl dai în gât pe un băiat cu care te vezi o dată pe săptămână sau să intri tu la pușcărie?”, explică tânărul.

Până și unii oameni de pe stradă, care păreau „dubioși” în percepția lui, îl făceau să fie paranoic. Fără vreun motiv clar, avea impresia că erau polițiști deghizați în civili. Din același motiv, nu primea oameni pe care nu-i cunoștea în apartamentul său. Dacă unul dintre clienții sau prieteni de-ai lui aducea o persoană nouă, îl ruga politicos să aștepte în fața blocului, ori nu-l mai primea deloc. Inspecta atent și bancnotele pe care le primea, ca nu cumva să fie bani marcați de autorități pentru un eventual flagrant.

El spune că s-a obișnuit să stea treaz până târziu, jucându-se ceva sau fiind sub influența substanțelor, iar orice zgomot sau sunet al liftului în blocul unde locuia îi făcea inima să bată mai tare. Se ridica brusc din pat sau de pe scaunul biroului, se așeza lângă ușă, verifica vizorul, era mereu în alertă.

După pandemie, când abia se recuperase după COVID, stătea acasă suportând cu greu durerile provocate de o otită care abia începuse să manifeste primele simptome. În acel moment de liniște, târziu în noapte, a auzit interfonul sunând, deși nu aștepta nicio vizită.

Tânărul a răspuns și, cu surpriză, persoana de la celălalt capăt al interfonului s-a recomandat ca fiind polițist. Dragoș a reacționat imediat și, panicat, a luat un borcan în care avea în jur de 100 de grame de iarbă și i-a aruncat conținutul în toaletă, trăgând apoi apa. A așteptat apoi în tensiune, gândindu-se că ar putea fi într-o mare încurcătură. Totuși, pe cât de mare a fost sperietura, polițistul nu și-a mai făcut apariția la ușa apartamentului în care stătea Dragoș.

„CTC-ul”  și consum responsabil

La începutul lui decembrie 2023, Dragoș s-a hotărât să-și schimbe viața. Deși se apucase în urmă cu șase ani să vândă droguri, avea câteva planuri care nu i-ar fi permis să continue pe drumul ăsta.

Nu are remușcări și nu regretă c-a fost dealer, pentru că, spune el, a vândut aceste substanțe doar persoanelor care erau deja consumatoare.

Susține că este  conștient de impactul negativ al drogurilor și că încurajează consumul responsabil.

Multe persoane care luau de la mine consumau responsabil. Și oricum, chiar dacă nu ajutam pe cineva să facă rost de iarbă, nu e ca și când nu găsea în altă parte. Știu că nu e o gândire bună, dar e realitatea. Tot ce puteam eu să fac în legătură cu asta era să vin cu un produs bun și să știu că e safe”, concluzionează tânărul, pe un ton serios.

Alexandra recunoaște că a cumpărat de câteva ori droguri de la el și, deși „era puțin mai scump decât era la alți oameni”, avea încredere în el că tot ce îi vindea era „safe”.

Aveam siguranța că tot ce luam era sigur și OK, nu exista riscul să fie «îndoite» cu alte lucruri”, spune tânăra.

Noul început

La câteva săptămâni de când s-a oprit din traficat droguri, în preajma sărbătorilor de Crăciun, a hotărât, împreună cu un prieten, care avea o mică cofetărie, să încerce un altfel de „trafic”, mai puțin riscant, cu dulciuri artizanale. Sunt mulți doctori care le consideră tot un fel de droguri.

Nu sunt multe persoane care au făcut combinații cu dulciuri artizanale”, exclamă Dragoș zâmbind.

Și-au împărțit sarcinile în funcție de abilitățile fiecăruia. Prietenul lui cofetar a preparat câțiva cozonaci glazurați și biscuiți de Crăciun, iar Dragoș s-a ocupat, bineînțeles, de vânzarea lor. A reușit să-și „îndulcească” nu doar familia și prietenii, ci și o brutărie locală, unde a vândut majoritatea produselor.

Le-am zis de dulciurile astea, a doua zi le-am adus niște mostre, le-au plăcut și au cumpărat de aproape 1.000 de lei”, povestește tânărul.

Profitul lui din această „combinație” festivă a fost în jur de 1.500 de lei. Dragoș spune că probabil n-o să mai repete experiența, pentru că n-a fost mulțumit de banii pe care i-a făcut, însă îi place să încerce lucruri noi.

La începutul anului 2024, s-a angajat într-un cazino, unde a lucrat câteva luni. A demisionat pentru că timpul petrecut acolo nu-i permitea să se ocupe și de facultate, spune Dragoș. Chiar și acum, la mai bine de șase luni de când nu a mai vândut droguri, Dragoș tresare când vede orice mașină albă care, de la distanță, ar putea semăna cu un echipaj de poliție.

Acum, e decis să se axeze pe studii, iar după ce își ia licența vrea să devină antreprenor, cu registre contabile, casă de marcat și facturi emise. Asta în timp ce „școala vieții” a absolvit-o de ceva timp.

Ilustrații: Dragoș Dumitru

*Notă: Numele personajelor au fost schimbate pentru a le proteja identitatea.

**Acest material a fost realizat pentru lucrarea de licență a autorului, coordonată de Emilia Șercan, în cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București.

scris de
Cătălin Anghel-Dimache

A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București în 2024. Timp de doi ani a lucrat la „Gen, știri”, o inițiativă editorială care își propunea să aducă tinerilor cele mai importante știri. Născut și crescut în București, a făcut un pas către presa locală, din pasiune pentru orașul său și oamenii din el.

pe același subiect

30 de proiecte înscrise pentru Coridorul Verde Colentina. Captură video Radu Mihaiu
ArticoleMainPrimărie

30 de proiecte înscrise pentru Coridorul Verde Colentina

30 de proiecte înscrise pentru Coridorul Verde Colentina, concursul inițiat de Primăria...