Când am găsit printre blocurile de pe aleea Câmpul cu Flori, în grădinile pline de verdeață din Sectorul 6, prima căsuță pentru pisici amplasată de primărie, o singură pisică mânca cu repeziciune din bolurile cu bobițe.
Atunci când a simțit că nu mai este singură, iar cineva o privește cum mânca la bufetul nou instalat, pisica a fugit înainte să o pot întreba cum o cheamă și dacă îi priește noul complex rezidențial.
Am întrebat un localnic dacă vecinele lor blănoase se bucură de căsuțele de lemn.
Florin Piscociu, psiholog clinician și neuropsiholog, îmi spune că procesul prin care animalele, în special pisicile, se aclimatizează într-un loc nou, nu are loc instant.
„O pisică are nevoie de 3-4 săptămâni să-și formeze un obicei. Practic ceea ce facem noi acum este să le formăm obiceiuri noi”, îmi explică Florin, încurajat de speranța că în scurt timp felinele vor primi cu brațele deschise noile locuințe.
Florin precizează că un lucru care ne diferențiază, ca oameni, este grija pe care o purtăm pentru alte specii, în cazul acesta, de blănoșii din jurul blocului, care acum sunt parte din comunitate.
Tur în grădina cu pisici. În vizită la Roșcovanu’, Chioruțu’ și Donose
O altă vecină de cartier, Ioana Natu, care este și președinta unui bloc de pe aleea Săndulești, mi-a făcut chiar un tur al grădinii unde era amplasată o altă căsuță.
M-a primit înconjurată de 5-6 pisici, care ne-au urmat pe parcursul întregului tur. Aici i-am întâlnit pe Cioruțu’, Donose, Prințesa, Așchiuță, Roșcățelu’ cu gâtul strâmb și Piti.
Ioana mi-a spus că nici în această căsuță pentru pisici nu se înghesuie încă animăluțele să intre pe micile uși ale apartamentelor cu două camere puse de primărie.
Majoritatea au început să mănânce de acolo, dar doar cei mai tineri au avut curaj să intre și în căsuță. Mi l-a dat exemplu pe Roșcățel, care s-a ascuns acolo pe toată perioada cât a plouat săptămâna asta.
„Cei mai tineri se obișnuiesc mai repede, pentru că mai intră din joacă, din curiozitate”, a constatat președinta blocului, cu aceeași convingere ca a lui Florin că pisicile se vor obișnui încet-încet.
Totuși, unul dintre „frații dinamită”, cum îi numește Ioana, a vrut să-mi arate că și lui ar putea să înceapă să îi placă apartamentele rezidențiale din lemn.
Chioruțu’ a stat acolo doar cât să îi fac o poză, apoi a coborât din nou lângă picioarele Ioanei.
Înainte de căsuțele amenajate de primărie, câțiva locatari le-au construit ei niște mici adăposturi din litiere acoperite, pe care le-au tapetat cu polistiren și apoi le-au învelit cu plastic.
Nu rezistau la apă, iar mediul umed și întunecat era perfect pentru tot felul de „arătări”, cum ar fi limacșii.
Căsuța e mult mai aspectuoasă și mai civilizată decât ce puteam noi să improvizăm
Ioana Natu, președinta de bloc din aleea Săndulești
Grija pentru pisicile din cartier le vine locatarilor din respectul pentru animale. Ioana speră ca prin proiectul cu căsuțe, susținut și de autorități, mai mulți oameni vor trata blănoșii de lângă ei cu mai multă grijă.
„Să nu mai aibă impresia că numai omului i se cuvine totul și că animalul n-are niciun drept pe lumea asta decât să suporte omul”.
Subsolurile „focare de infecții” din Sectorul 6
După doi ani de capturat pisicile din zonă pentru a le steriliza și deparazita, vecinii din aleea Câmpul cu Flori au întâmpinat problemele de igienă provenite din subsolurile blocurilor, unde se adăposteau zeci de animale.
„Am ajuns la concluzia că nu se mai poate pentru că aveam pisici la subsol, pisici pe scară. Exista o problemă de igienă, în primul rând, a noastră și a lor și o problemă de confort”, mi-a spus Florin Piscociu.
Astfel, vecinii de la câteva scări de bloc din zonă au căutat o soluție pentru focarul de infecție produs în subsoluri.
Căsuță pentru pisici, proiectul inițiat de asociația TNR
Asociația „TNR Capturare Sterilizare Eliberare” (Trap-Neuter-Return) a depus proiectul căsuțelor la bugetarea participativă a Sectorului 6.
Buletin de București a vorbit cu președinta asociației, Geanina Petrea, despre aducerea la realitate a unui proiect atât de simplu, dar totuși atât de important pentru bucureșteni.
„Noi de fapt prin aceste căsuțe urmărim ca ele să vină de unde stăteau ele de obicei, poate în subsoluri, poate cine știe prin ce loc impropriu, să le creăm un mediu în care să se simtă în largul lor, să vină ca noi să le putem vedea pe cele care nu sunt sterilizate.
În momentul în care s-a observat o pisică că a apărut nesterilizată, oamenii pun o cușcă capcană împrumutată de la noi sau punem chiar noi, și acea pisică urmează să fie sterilizată prin programele gratuite puse la dispoziție de primărie”, precizează președinta asociației.
Fiecare asociație de bloc din Sectorul 6 se poate organiza să trimită către TNR o cerere tipizată, prin președintele de bloc, în care să ceară o căsuță pentru pisicile din zonă.
Apoi, TNR trimite mai departe către ADP, care, odată aprobată cererea, aduc căsuța în grădina blocului și o fixează.
CITEȘTE ȘI: Podurile cu risc de prăbușire din București. Prea scump de reparat
Mentenanța la fiecare căsuță pentru pisici revine locatarilor
Predarea construcției de lemn de la ADP către reprezentații blocului se face pe baza unui proces-verbal.
Acest proces-verbal de asemenea conține și obligații din partea celor care le-au solicitat, obligații cu privire la îngrijirea acestor căsuțe, dar și a pisicilor
Geanina Petrea, președinta asociației TNR
Pachetul de responsabilități pe care le au locatarii includ hrănirea animalelor, schimbarea frecventă a hranei, să se asigure că mâncarea este potrivită pentru consumul felin și nu sunt doar resturi alimentare de la oameni.
Ei mai trebuie să dezinfecteze castroanele și interiorul căsuței cu substanțe nedăunătoare animalelor.
O altă îndatorire pe care și-o asumă locatarii este să supravegheze și să monitorizeze pisicile, să fie sterilizate, în cazul în care descoperă în căsuțe pisici care nu au fost sterilizate până la acel moment.
Geanina consideră că deschiderea locuitorilor sectorului către căsuțe este un pas către un oraș mai civilizat și mai empatic.
Mobilizarea și responsabilizarea unei comunități întregi
Împreună cu alți 11-12 vecini din aleea Câmpul cu Flori, Florin Piscociu dă de mâncare pisicilor și se asigură că nu rămân castroanele niciodată goale.
„Practic ceea ce facem este să ne împărțim responsabilitatea curățeniei, iar fiecare se duce acolo, vede că e mâncare, nu mai pune, vine mai târziu, pune mai târziu”.
Pentru o căsuță pentru pisici de pe Aleea Săndulești, doar președinta se ocupă de umplerea castroanelor cu bobițe și de îngrijirea apartamentelor pisicești.
O mai ajută din când în când o vecină mai în vârstă, dar nu se bucură de același sistem bine organizat ca cel din Aleea Câmpul cu Flori.
În plus, locatarii au deja planuri pentru lunile friguroase de iarnă, Florin se gândește să aducă, alături de vecinii lui, niște paturi electrice care să încălzească apartamentele pisicești, iar președinta de bloc din aleea Săndulești ar vrea să pună înăuntru salteluțe și pături pentru feline.
Respect, empatie și responsabilizare sunt lecțiile comunității din Drumul Taberei, pe care locatarii nu vor să le țină doar pentru ei. Ei speră ca proiecte ca acesta să se răspândească în întreaga Capitală, la care să contribuie cât mai multă lume.
Deși președinta TNR mi-a spus că nu mai fac față cererilor cetățenilor de a avea și ei locuințe pentru pisici, simte că astfel de proiecte bătătoresc drumul empatiei și responsabilității în comunitățile bucureștene.
