Află de ce angajații seniori sunt o resursă valoroasă și cum pot fi integrați mai eficient în echipele moderne din România.
De câte ori ai auzit că „la 50+ nu te mai angajează nimeni“? Sau că „este prea târziu să mai înveți ceva nou”?
Adevărul e că în 2025, realitatea e un pic diferită și https://ro.jooble.org/locuri-de-munca-remote-workers ne arată că există opțiuni și pentru oamenii trecuți de vârsta de 50 de ani.
Am tot vorbit în ultimii ani despre digitalizare, despre generația Z care vrea sens în carieră, despre flexibilitate, dar foarte rar cineva deschide discuția despre colegii mai în vârstă.
Cei care nu cer beanbags, dar care au trecut prin crize, restructurări și ani de muncă în ritmuri pe care noi nici nu le mai înțelegem. Și știi ce? Încă vor să lucreze. Și pot.
Mi-e greu să înțeleg de ce, într-o țară în care populația activă îmbătrânește, companiile nu se uită mai serios la angajații seniori. Nu de puține ori, oamenii ăștia sunt priviți ca „greu de adaptat”, „cu idei fixe” sau „aproape de pensie, nu se mai merită investiția”. Pe bune? Adică vrem stabilitate, experiență, oameni serioși, dar fugim exact de cei care le au?
Sunt firme care spun că vor diversitate în echipă, dar dacă te uiți la media de vârstă, pare mai degrabă un club al tinerilor de 20 și ceva de ani. Nimic rău în asta, să nu mă înțelegi greșit, dar hai să fim sinceri: lipsa de viziune pe termen lung vine și din lipsa acestor voci mature în echipă.
Știu, ai putea spune că unii dintre ei nu stăpânesc tehnologia, că nu știu ce e un workflow sau un dashboard interactiv. Dar dacă pot învăța? Și dacă în loc să-i evaluăm după câte shortcut-uri știu în Excel, i-am întreba cum au ținut echipe unite în vremuri dificile? Sau cum gestionezi o criză fără să intri în panică?
Am avut un fost coleg, trecut bine de 60 de ani. Făcea glume cu toată lumea, îți spunea lucruri directe (poate prea directe uneori), dar când era haos într-un proiect, el era vocea calmă din colțul biroului. Și era genul de om care îți zicea „nu te agita, am mai trecut printr-una din asta în 2008”, și avea mereu dreptate.
Ce lipsește, însă, nu e doar voința firmelor. Deși sunt numeroase locuri de muncă disponibile la companii pe https://ro.jooble.org/company care chiar iau în calcul această categorie de angajați, există și multe care nu fac asta. Adică nu doar poziții unde „merge să punem pe cineva” ci joburi serioase, în care expertiza lor e apreciată. De exemplu, consultanță, mentorat, management de proiect sau chiar customer service în domenii unde empatia și răbdarea fac diferența.
E clar că nu mai trăim într-o economie în care „faci o meserie și cu aia mergi până la pensie”. Dar tocmai de aceea, oamenii care au trecut prin mai multe etape ale pieței muncii pot oferi un tip de înțelepciune pe care Google nu ți-o dă.
Nu poți căuta „cum să îți păstrezi calmul când toată echipa e în burnout” și să primești răspunsul corect. Dar un coleg trecut prin două falimente și trei reorganizări? Acolo e know-how-ul tăcut.
România începe, timid, să recunoască valoarea acestor oameni. Sunt inițiative în unele corporații unde angajații seniori devin mentori oficiali sau consultanți pentru echipele de juniori. Altele oferă cursuri de reconversie adaptate vârstei. Dar e încă prea puțin. Avem nevoie de politici HR care să nu scoată din CV automat orice nume născut înainte de 1970.
Și, la fel de important, avem nevoie de o schimbare de mentalitate. Să nu mai vedem vârsta ca un minus, ci ca o piesă lipsă dintr-un puzzle al echipei.
Dacă ești în căutare de job și ai trecut de 50, nu te lăsa descurajat. Sunt locuri care încep să se deschidă. Sunt companii care au început să vadă și altceva decât vârsta. Poate nu sunt încă majoritare, dar există. Caută-le. Aplică. Povestește.
La urma urmei, nu e vorba doar despre angajări. E vorba despre respect. Și despre a nu lăsa deoparte o întreagă generație doar pentru că vrem totul pe repede înainte. Uneori, încetineala vine cu claritate. Și exact asta lipsește în multe birouri azi.
CITEȘTE ȘI: Târgul lui Cireşar la Muzeului Naţional al Ţăranului Român, în weekend
