Mult trâmbiţata comasare a alegerilor a fost bătută în cuie de cele două mari partide care conduc ţara în acest moment. Subiectul a ţinut agenda publică vreme de săptămâni bune, însă fără să fie neapărat o problemă a cetăţenilor, ci mai degrabă una a politicienilor. Cu ce consecinţe se întâmplă această comasare, în special pentru Bucureşti? Care sunt efectele asupra electoratului, dar şi asupra partidelor, fie ele de la Putere ori Opoziţie? Am discutat aceste subiecte cu sociologul Remus Ştefureac, directorul fondator al institutului de sondare INSCOP Research.
Rep.: Având în vedere că ştim că electoratul din Bucureşti este mai informat şi mai implicat în viaţa politică, chiar dacă asta nu se vede neapărat şi în intenţia de vot, credeţi că va fi influenţat de această comasare şi se va supăra pe cineva, pe un partid anume? Şi dacă da, pe cine? Cine are cel mai mult de pierdut, odată ce se va întâmpla această comasare?
Remus Ştefureac: Aş răspunde la întrebarea dumneavoastră în două etape, prima dată raportându-ne la opinia publică. Din măsurători, opinia publică este relativ împărţită între, hai să spunem, cei care doresc comasarea. Sigur, unele cifre arată că ar fi majoritari, la noi arată un echilibru ceva mai clar. Oricum ar fi, o tabără importantă, din populaţie, care susţine comasarea. Este şi o altă tabără care pare să nu fie neapărat de acord cu acest subiect.
R.S.: Pornind de la această premisă, întrebarea următoare este cum înţelege populaţia şi cum este rostogolit şi prezentat acest subiect al comasării, care pare cumva până acum a fi preluat prim-planul agendei preocupărilor politicienilor. Nu este deloc un subiect de preocupare pentru cetăţeni şi de aici poate interveni o ruptură între aşteptările electoratului şi preocupările liderilor politici. Prin urmare, da, poate că acest subiect al comasării să treacă destul de uşor după acest intermezzo de 2-3 săptămâni de neclaritate la nivelul Coaliţiei, însă, la fel de bine, există şi ipoteza în care o parte importantă a electoratului, inclusiv acela care nu dorește comasarea, dar nu numai, să perceapă acest subiect într-un sens ostil, ca o eventuală încercare a partidelor mari de a controla mai bine procesul electoral, de a îşi maximiza şansele şi de aici, evident, un vot de protest.
Rep.: Votul acesta de protest ar veni din rândul celor care oricum deja erau hotărâţi să iasă la vot sau sunt şi nehotărâţi, neparticipanţi la vot care acum vor ieşi să dea acest vot de blam?
R.S.: Nu avem date care să permită un răspuns net, un răspuns tranşant, suntem pe tărâmul ipotezelor. Putem să spunem că în funcţie de cum va evolua şi dinamica politică, în funcţie de cum vor comunica, de cât de credibile vor fi partidele din Opoziţie pe acest subiect şi vor reuşi să creeze un subiect efectiv din această problemă se va alimenta sau nu bazinul şi al celor nehotărâţi, şi al celor nemulţumiţi.
În perspectiva 9 iunie, cele două partide mari ar putea fi puţin liniştite plecând de la premisa că Opoziția este în continuare destul de slabă. La Bucureşti avem un partid AUR care stă mai slab decât la nivel naţional, pe toate măsurătorile noastre, este mai slabă decât media naţională şi de asemenea există USR care devine prin alianţa cu Forţa Dreptei şi PMP Alianţa Dreapta Unită. Şi aici este un test pentru această alianţă politică, alianţă electorală – încă nu îmi e clar care va fi formula – dacă va reuşi să recapaciteze un nivel de sprijin ridicat în Bucureşti aşa cum a beneficiat USR la ciclul electoral anterior. Cred că miza principală a acestei alianţe va fi tocmai Bucureştiul şi dacă vor reuşi cumva să genereze suficientă adeziune a electoratului şi să reimpună un nou mandat pentru Nicuşor Dan. Sigur că va marca o victorie de etapă care va pune în dificultate cele două partide mari.
Rep.: Există un partid care ar avea mai mult de pierdut în urma comasării? Şi ideologic, şi din punctul de vedere al electoratului?
R.S.: Pornind de la modul la care s-a prezentat public acest subiect, PNL pare a fi susţinut ideea comasării alegerilor tocmai plecând de la o vulnerabilitate electorală şi sperând – e adevărat, nu neapărat în Bucureşti – dar sperând la nivel naţional că o mobilizare a aleşilor locali ai PNL ar determina un scor mai mare al acestui partid. Această ipoteză poate fi anulată de cealaltă veste a candidaturii pe liste comune, pentru că cumva pare că cele două subiecte se exclud, dacă ne raportăm la argumentele aduse în spaţiul public până acum. Comasarea avea sens pentru PNL tocmai pentru a-şi maximiza scorul electoral. Dacă scorul electoral al PNL va fi camuflat în spatele listelor comune, adică un posibil eşec al PNL, atunci comasarea îşi pierde cumva sensul.
Rep.: Păi şi atunci care ar fi motivul real pentru care s-ar face această comasare? Că, până la urmă, s-a adus argumentul economiei, că nu se mai fac atâtea scrutinuri, nu se mai plătesc atâţia preşedinţi de secţii de vot şi tot ce înseamnă infrastructură. Stă în picioare un astfel de argument sau sunt şi altele în spate?
R.S.: Sigur, e vechea dezbatere legată de faptul că democraţia mai presupune şi nişte costuri. Sunt mai ieftine, în general, cel puţin în acest mod simplist, regimurile autocratice, regimurile dictatoriale. Costurile, evident, sunt mai mari din alte puncte de vedere. Nu cred că e un argument legat de economie, e un fals argument. Poate fi un argument legat de faptul că prea multe scrutinuri concentrate într-o perioadă atât de scurtă de timp ar putea determina o scădere a apetitului populaţiei pentru a se prezenta la urne. Aceasta da, e o chestiune care, cândva, merită luată în considerare. Pentru că, într-o asemenea situaţie, evident, partidele care au nuclee electorale foarte mobilizate, foarte radicalizate, pe o prezenţă mică la vot, ar fi avantajate. În acest context, un partid precum AUR ar fi avantajat la nivel naţional, nu neapărat şi la Bucureşti.
Dacă nu vom avea liste comune, argumentul este unul cât se poate de pragmatic şi anume dorinţa ambelor partide până la urmă – că s-a tot vorbit de PNL că ar putea avea un scor mai mic şi de aici nevoia de a defila în campanie cu primarii – şi PSD s-ar putea să sufere un semieşec dacă ar obţine să spunem un scor sub 30 la sută. Unele măsurători ale noastre au surprins un PSD sub 30 la sută, altele în zona lui 30-31 la sută. Acum depinde şi de moment. Şi PSD, într-un fel sau altul, evident că ar fi avantajat de o campanie electorală în care primarii ar mobiliza maximum de resurse pentru a obţine un nou mandat şi, implicit, voturi pentru partidul pe care îl reprezintă.
Rep.: La nivel de Bucureşti, există partide / politicieni care ar avea de câştigat din această comasare?
R.S.: La Bucureşti, să spunem teoretic, dacă avem acest argument că primarii mobilizează, am putea spune că primarul în funcţie poate fi avantajat. Lucrurile sunt un pic mai complicate aici în Bucureşti, în sensul că da, primarul Nicuşor Dan şi-a păstrat un nucleu de susţinători important, scorul său este undeva între 25 şi 30 la sută. Dar, la alegeri într-un singur tur, şi pe fondul comasării şi eventual liste comune, lucrurile se pot complica. Nu ştim, la acest moment, dacă PNL şi PSD vor avea candidaturi comune în Bucureşti. Dacă nu vor avea, iar vorbim de o splitare a votului în această zonă. E adevărat, o candidatură a PNL cu candidat propriu ar putea să rupă din electoratul potenţial pentru Nicuşor Dan şi, într-un fel sau altul, să avantajeze candidatul PSD, care e şi el undeva în acest interval de 25-30 la sută.
Rep.: Asta indiferent de numele candidatului PSD? Şi mă refer aici dacă s-ar întoarce drept candidat Gabriela Firea.
R.S.: Da, e adevărat, Gabriela Firea a căpătat o serie de vulnerabilităţi, dar şi-a păstrat totuşi un nivel totuşi important de susţinere, în pofida situaţiilor mai complicate din punctul de vedere al imaginii. Însă nu întâmplător am văzut în spaţiul public lansate scenarii cu privire la ipoteza ca viitorul candidat PSD să fie altcineva, poate dintre primarii de sector, Robert Negoiţă ori Daniel Băluţă sau am văzut chiar recent ipoteza ca primarul sectorului 5 Cristian Popescu Piedone să îşi asume o candidatură din partea PSD.
Rep.: Chiar mai mult decât o ipoteză. Chiar dumnealui a ieşit cu o declaraţie la o adunare a partidului prilejuită de alegerile din sectorul 5 şi a spus că se bagă la luptă, dacă e nevoie. A subliniat, dacă e nevoie.
R.S.: Pe acest scenariu, în care votul dreptei ar fi splitat între Nicuşor Dan şi un candidat PNL, evident, candidatul PSD are o şansă. Dacă ne aducem aminte de situaţia din urmă cu patru ani, Nicuşor Dan a fost avantajat de această situaţie în care pe zona de dreapta nu a fost aşa un split, o divizare majoră şi atunci a putut să obţină o victorie împotriva Gabrielei Firea.
Rep.: A recunoscut public, de altfel, că susţinerea lui Ludovic Orban a contat.
R.S.: Evident că a contat şi a contat atât din perspectiva faptului că poate a fost şi o mobilizare a electoratului liberal, dar electoratul liberal nu a avut o altă opţiune spre care să se îndrepte, iar în sistemul acesta de alegeri pe care îl consider extrem de nefericit şi pentru legitimitatea democratică aleşilor locali, nu doar din Bucureşti, de peste tot, cu alegeri dintr-un singur tur, se întâmplă astfel de situaţii în care Primăria oricărui oraş poate fi câştigată cu 30 la sută din cei care se prezintă la vot, adică o proporţie foarte mică, raportată la totalul populaţiei.
Vorbeam despre problema comasării din punct de vedere democratic. Alegerile înseamnă şi campanie electorală. Dacă vorbim de comasare şi alegerile locale vor fi mutate în iunie, se scurtează automat campania. În acest moment, nişte partide nici măcar nu şi-au anunţat toţi candidaţii. Vor avea de pierdut, din cauza notorietăţii, pentru că nu au apucat să îşi facă campanie electorală, nu au apucat să îşi prezinte programele electorale?
Notorietatea da, se aplică în primul rând candidaţilor respectivi, numelor care ar putea fi lansate în cursă. Practic, avem lunile martie, aprilie, mai să spunem de precampanie-campanie, campania va fi o lună, 9 mai – 8 iunie, mai rămân două luni pentru această perioadă de precampanie, de selectare a candidaţilor. Evident, partidele care nu au pregătite nişte nume şi vor intra pe un regim accelerat. Iar partidele mari sunt avantajate pentru că au şi structurile care să le permită o mobilizare de acest tip.
Rep.: Am văzut că cei de la USR au făcut un memoriu către Comisia de la Veneţia. Poate fi acesta un argument care să stea în picioare, că, iată, jocul democratic nu poate fi dus la capăt aşa cum trebuie?
R.S.: E parte a procesului de comunicare menit să stimuleze o eventuală ostilitate a electoratului care să sancţioneze partidele mari.
