FOTO | Povești despre case deschise. „Refugiații nu sunt străini, sunt oameni ”

În București, peste 800 de persoane și-au pus la dispoziție casele, camerele și apartamentele pe platforma refugees.ro. Unii dintre ei plănuiau să se mute în apartamentul proaspăt renovat, dar preferă acum să îi ajute pe refugiați. Alții oferă cazare gratuită în aceeași casă în care locuiesc, chiar în camera de lângă. Toți au în comun un singur lucru: sunt solidari în fața unui război care a ucis deja sute de oameni.

Peste 100.000 de oameni au trecut în șapte zile frontiera Ucrainei spre România, de frica războiului, a rușilor, a morții. Unii aleg să rămână în casele voluntarilor ce s-au deschis pentru ei ca pentru niște rude apropiate, să aștepte și să spere că totul se va termina curând și se vor întoarce la casele lor și la viața lor de dinainte de 24 februarie. Alții, cei mai mulți, pleacă mai departe, în lumea largă, la o rudă, la un prieten sau pur și simplu cât mai departe de Ucraina.

„S-au mai liniștit, îi sperie viitorul mai mult”

Alexandra Ciceoi a fost sigură că vrea să îi ajute pe refugiații din Ucraina imediat ce a auzit de drama prin care trec vecinii de peste graniță. A mobilizat comunitatea părinților de la grădinița pe care o conduce, iar ieri deja trimitea un camion cu ajutoare în nordul țării.

În același timp, două familii ajunse în Capitală stau acum în garsonierele Alexandrei. Într-una locuiește o tânără însărcinată în luna a-7a, împreună cu partenerul ei. În cealaltă se adăpostesc o mamă și copilul ei.

Scăpați de pericolul armelor și a bombelor, ucrainenii se gândesc acum cu frică la viitor.

Garsoniera cu harta lumii

În cealaltă parte a Bucureștiului, o altă garsonieră stă deschisă pentru oamenii care fug din calea războiului. În cameră, o hartă a lumii amintește că Ucraina e o țară independentă, că Ucraina există, indiferent de ce spune liderul Rusiei.

În garsoniera Elizei încap două sau chiar trei persoane, însă momentan încă nu a cazat pe nimeni. Asta e un semn bun pentru Eliza. Înseamnă că societatea s-a mobilizat atât de rapid încât oferta depășește cererea. „Din fericire cred că acum există mai multă ofertă decât cerere, cel puțin în București.”

„Cine fuge din Ucraina o face să-și salveze viața, nu să profite de casa cuiva”

Ieri seara, după multe ore de neliniște și incertitudine, patru adulți și un copil s-au odihnit într-un apartament cu două camere din București. Deși nu știa mai nimic despre refugiații care urmează să-i treacă pragul, proprietara locuinței nu s-a gândit nicio secundă că vreunul dintre ei ar putea să aibă intenții rele.

„Nu pot să mă gândesc că ar ajunge în casă vreun răuvoitor, cine fuge din Ucraina o face să-și salveze viața, nu să profite de casa cuiva.”

Decizia de a îi ajuta pe cei care fug din calea războiului a fost una simplă: „încerc (căci realitatea o poți simți cu adevărat doar când ești pus în situația respectivă) să realizez ce pot simți toți oamenii aceștia amenințați de moarte.”

„Ei nu sunt străini, sunt oameni care acum chiar au nevoie”

Trei tinere ucrainence ajunse în Capitală și-au găsit refugiul în casa Irinei Mihaela. Urmează să plece în Franța, dar până atunci vor locui împreună cu Irina, într-o cameră doar a lor. Proprietara mai are și o garsonieră care așteaptă refugiații de peste graniță.

Irina Mihaela nu a stat pe gânduri atunci când a luat decizia să doarmă sub același acoperiș cu oameni pe care nu îi cunoaște. Pentru ea, „ei nu sunt străini, sunt oameni care acum chiar au nevoie” de ajutor. Nu vrea să fie felicitată pentru gestul pe care îl face, vrea să nu mai fie nevoie ca oamenii să fugă de război.

„Ucraina trebuie susținută în toate felurile posibile”, chiar dacă renunți la propria casă

C. a cumpărat în 2021 un apartament de trei camere în București în care plănuia să se mute în curând. Timp de un an locuința a fost renovată, finisată și racordată la utilități, numai bună să devină acasă. Planurile lui C. s-au schimbat imediat ce a auzit că ucrainenii au nevoie de ajutor.

Apartamentul încă nu e mobilat, însă C. e oricând pregătit să cumpere saltele și cele necesare. Crede că în maxim două săptămâni va reuși să îl mobileze complet, însă vrea să facă tot ce poate pentru oamenii care au fost nevoiți să fugă din calea invaziei lui Vladimir Putin: „e mai bine să doarmă pe o saltea într-un apartament cu apă caldă și căldură, decat în frig pe stradă.”

„Din punctul meu de vedere, Ucraina trebuie susținută în toate felurile posibile în acest moment. Personal am făcut donații și către contul în valută făcut de Banca Națională a Ucrainei.”

C. crede că Ucraina are nevoie de cât mai mult ajutor deoarece ea poartă și războiul altor nații, și războiul nostru. „Dacă Ucraina va cădea, uitându-ne pe hartă, vedem că România (și R. Moldova) sunt următoarele pe listă.”

Oamenii care își împart căminul

Andreea Prosbik locuiește într-un apartament cu două camere din București pe care e gata oricând să-l împartă cu ucrainenii care au nevoie de cazare. În living are o canapea extensibilă unde ar putea dormi una sau chiar două persoane. Pe hol are un dulap pe care vrea să-l elibereze pentru cei care vor veni să locuiască cu ea.

Nu îi este frică să doarmă sub același acoperiș cu oameni pe care nu îi cunoaște. „Nu mă gândesc la acest aspect. Consider că cu cât îți este mai frică de acel lucru, cu atât acel lucru ajunge să se adeverească.”

„Ți se frânge inima când te gândești că stai la căldură și copiii stau în frig”

Adrian Florin Sifft locuiește cu familia lui într-un apartament din Capitală. Are un băiețel mic și îl îngrozește gândul că atât de mulți copii cu mame dezorientate stau în frig, așteptând la graniță. A decis să se restrângă într-un spațiu mai mic și să ofere una dintre camere unei mame cu copii. „O farfurie de mâncare nu sărăcește pe nimeni”, ne-a zis el.

Adrian Florin își dorește ca această unire și mobilizare a românilor să continue și după ce se termină această perioadă cumplită „față de semenii noștri din țară care au nevoie”.

Dorința de a ajuta primează în fața fricii

I. așteaptă cu emoție primii refugiați care s-au anunțat că vor veni să doarmă în casa ei. Are un apartament cu două camere în Sectorul 6 pe care de obicei îl închiriază. Acum l-a pus la dispoziția celor care au nevoie de un acoperiș, gratuit.

I-a trecut prin cap gândul că oamenii care îi vor trece pragul sunt niște necunoscuți, dar dorința de a ajuta primează în fața fricii. „E aproape de mine și, decât să aștepte afara pe vremea asta să li se repare mașina, mai bine stau undeva.” Singurul lucru la care speră acum este „să nu avem nevoie niciodată de un asemenea ajutor”.

„Abia am așteptat să mă întorc în București să pot să primesc pe cineva”

În timp ce tot mai mulți refugiați din Ucraina treceau granițele României, Patricia Cîmpean s-a înscris pe listele celor care oferă cazare. Are disponibilă o cameră cu un pat dublu chiar în apartamentul în care locuiește. Au loc o mamă cu unul, doi copii și animalele de companie, ne-a zis ea.

Decizia de a ajuta oamenii care fug din calea tancurilor rusești a fost una ușoară pentru Patricia. Și-a imaginat cum ar fi să fie ea în locul lor și cât de mare nevoie ar avea de o casă în care să poată să doarmă liniștită.

„Puteam fi noi în situația lor”

În sufrageria lui D. acum lenevește o pisică pufoasă și albă. În curând, acolo vor locui două persoane din Ucraina. De când a început războiul, a răspuns mai multor oameni care căutau cazare pe grupul Uniți pentru Ucraina. Încă nu a găsit pe nimeni, dar e fericită că oamenii s-au mobilizat și au oferit ajutorul lor.

„Mi s-a părut un lucru normal să îi ajut. Puteam fi noi în situația lor…”

„E Hitler în est din nou”

Când am discutat cu el, V. se pregătea să meargă în Siret după o mamă și un copil. Chiar dacă e un drum de aproape șapte ore dus și șapte ore întors, el este decis să îi ajute pe cei blocați la graniță oricât de mult poate.

Momentan, singura cameră pe care o are disponibilă e sufrageria din apartamentul în care locuiește. În mai se va muta la casă și atunci va pune la dispoziție întreg apartamentul oricui are nevoie, pentru oricât timp. Speră, totuși, ca situația să se îmbunătățească până atunci. „E Hitler în est din nou”.